🚫MOMENTAN RESCRIU POVESTEA🚫
Viața lui Yui, părea un adevărat coșmar în conacul fraților Sakamaki, fiind tratată de aceștea de parcă ar fi un simplu obiect. Dar totul se schimbă într-o seară în care decide să fugă în pădure întâlnind-ul pe Slenderm...
Ea chiar mă.... Place ? Bine la asta chiar nu mă așteptam, și la ce sa referit când a spus "să ne rupă în bucății,,? Eh, sunt sigur că e doar un fel de a spune. Însă motivul pentru care nu a fugit, și nu șa ridicat niciodată vocea la mine, a fost fincă ține la mine ? D-De ce îmi vine să zâmbesc, și mai importat de ce simt o căldură în piept când mă gândesc la ea ? Oare... ? Nu imposibil! Continui să dau paginile, iar o fotografie cade din el. O ridic și rămân șocat! În fotografie era ea când era mică, ținută în brațe de un bărbat, dar lucrul care ma șocat cel mai mult este că bărbatul care o ține în brațe este Karl Heinz!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
O întorc pe cealată parte și văd că era ceva scris. 26 Iunie 2010, la mulții ani mici mele prințese a sângelui, cu ocazia aniversării de 8 ani, cu dragoste de la unchiul tău. Asta nu este adevărat, așa e visez asta explică ursul vorbitor! Am un coșmar, ea nu poate fi nepoata lui! Bătrânul de Richter, nu a avut copii iar înafară de el bătrânul asta putred, nu a mai avut alți frații sau surori! Asta trebuie să fie o glumă prostă! Dar acel bărbat chiar este el, și fetița din poză tntr-adevărat este ea, nu mai e nicăieri o fată frumoasă cu ochii rozalii. Și da recunosc că este frumoasă, chiar dacă nu are un piept mare. Pun poza înapoi, și duc jurnalul în camera mea poate mai găsesc ceva prin el. Însă o fac mai târziu, acum vreu să îmi revin puțin din șocul pe care, l-am avut când am citit ce era scris pe fotografie. Merg la masă și mă așez pe scaun frecândumi tâmplele, încercând să mă liniștesc.
Laito: Dar ce ai pățit ?
Eu: Nici nu mă întreba! Am plecat de nebun să o caut pe ea, în pădure...
Kanato: Tot nici o urmă de ea ?
Eu: Nu, tot ce am găsit a fost cadavrul lui The Rake, care era mâncat de corbii și un ursuleț de pluși vorbitor!
Subaru: Un ce vorbitor ? (Privindul ciudat)
Eu: E din grupul ăla de criminali.
Shu: Creepypasta ?
Eu: Dap! M-am întâlnit cu el la balta morților.
Reiji: Ai fost până acolo!? (Surprins)
Eu: Da, dar când am ajuns acolo ma trecut un fior. Nici nu am vrut să mă gândesc, la asta.... Dar când am ajuns acolo i am simțit mirosul pe lângă baltă.
Toții: CE!?
Laito: Ești sigur că era mirosul ei ?
Eu:.... Da, chiar dacă era destul de slab îi recunosc mirosul, și pe deasupra am găsit asta lângă baltă.
《Aut: Ayato își întinde mâna și în ea se afla agrafa în formă de floare, pe care Yui o poartă mereu în păr. PS. Scuze am uitat să sciu în capitolul anterior că îi găsește agrafa lângă baltă》
Când am ajuns la baltă și i am găsit agrafa, nu mia păsat asa tare că s-ar fi aruncat în baltă. Dar după ce am aflat din jurnalul ei, că a rămas aici un an de zile doar pentru a fi lângă mine, mă face să mă sint oribil pentru cum m-am purtat cu ea! Acum ea este moartă și este numai vina mea!
