MANIAC

Capitolul 6

Ești ciudat, ești atractiv

Toate fetele știu că băieții bruneți sunt sexy
                   și te îndeamnă spre păcat.

     — Nu pari deloc surprinsă, ar trebui să îmi reînoiesc tacticile.

     O umbră de zâmbet amuzat îi joacă pe buze, apoi duce doza de Cola la gură fiind încă cu privirea pe mine. Sub ochiul stâng are tatuată o cruciuliță mică, întoarsă. Uite unde era credinciosul.

     — Cum să bei Cola light ? întreb și mă strâmb.

     Duce încă o dată doza la gură, sorbind din ea.

     — Ai diabet sau ce ? spun amuzată.

     Își ia buzele de pe cutia metalică coborându-și privirea spre corpul meu, de parcă aș fi dezbrăcată sau ceva. Brusc, simt nevoia să mă acopăr ca să înceteze cu dezbrăcatul din priviri.
Când vede reacția mea îmi face cu ochiul și mai ia o gură din băutură.

     — Nu, murmură, dar aș putea avea.

     — Asta a fost cumva o glumă sexuală de prost gust ?

     Credeam că e ceva de capul lui, dar aparent nimic neobișnuit. Aș avea pretenția ca genul ăsta de băieți, obraznici și clasici, să fie mai subtili la așa ceva. Vine mai aproape de mine și își apleacă capul, iar eu am o senzație ridicolă în stomac. Cred că se numește greață.

     — Ai grijă, Maeve. Lumea ar putea crede că flirtăm.

     Apoi afișează acel zâmbet viclean și își ia tălpășița spre aceeași clădire în care eu am primul curs.

     Cursul de dezvoltare personală s-a dovedit a fi un adevărat purgatoriu pentru persoanele plictisite de viață care habar nu au de ce s-au înscris la cursul ăsta care e opțional. Bănuiesc că toți credeam că vom învăța chestii utile. Prima greșeală.

     — Tehnici de comunicare scrisă și redactarea textelor specializate vor fi mare parte din media parțialului. Tehnicile de prezentare orală în relațiile publice vă vor ajuta să scoateți media de trecere.

     Mă întind cu brațele pe bancă privind pe sub sprâncene profesorul care își predă materia cu atâta viața pe care o avem și noi ascultându-l cum trăncănește.

     — Nu știu de ce pomenește de parțial de pe acum. Suntem abia la începutul lui octombrie.

     Îmi întorc capul spre băiatul de lângă mine care tocmai a vorbit.

     — Sper că știe că studenții se apucă de învățat cu două săptămâni înainte.

     Cu capul așezat pe braț ridic din sprânceană amuzată. El mușcă din creion desenând ceva ce vrea să fie o cioară. Sau un dragon, habar nu am. Parul lui blond e ciufulit, iar când deschid gura pun cea mai tâmpită întrebare, ca și cum nu ar fi evident după rădăcinile șatene.

     — Te vopsești ?

     Răspunde concentrat la desenul lui ciudat.

— Ești emo ?

Mă îndrept de spate și mă rezem de spătarul scaunului.

— Nu, sunt gotică.

El îmi zâmbește, iar eu îmi dau ochii peste cap. Ha-ha, geniule.

— Mai știu eu pe cineva care se vopsește și am impresia ca universul face mișto de mine.

— Îmi place să spun că mă reinventez. Sunt Issac, sunt anul trei, dar am lipsit atât de tare anul trecut de la cursul ăsta că trebuie să recuperez.