MANIAC

Capitolul 17

Ești o tornadă cu ochi drăguți
și emoții sincere

Toate fetele știu că oricât de pur ai părea, Dumnezeu te-a creat pentru păcat.

La închieierea cursurilor dau o tură până în cameră ca să mă schimb în ceva în care mă pot antrena lejer și de data asta m-am asigurat că port tricou. Merg către campus în timp ce-mi prind părul în coadă. Astăzi Tyson s-a întors la o săptămână după ce a fost înjunghiat la petrecerea de la debarcader, o petrecere organizată pentru a sărbători ziua de naștere a falsei lui iubite, care probabil știe sau nu că el e gay. Aparent nu eram la curent cu faptul că face parte din Passadena Grey Hawks, echipa de baseball a universității, dar Slavă Domnului că Issac vorbește mult. Nici nu am fost nevoită să-l trag de limbă că a și început să-mi spună detalii despre Tyson studentul. Deși m-ar fi interesat mai mult viața lui personală mi-a trecut prin cap că ar putea fi vorba despre un alt jucător dintr-o echipă adversară care a mâncat praf la ultimul meci și poate că a vrut să se răzbune. Nici nu ar mai trebui să-mi bat capul cu asta acum din moment ce lucrurile s-au întors la cursul lor obișnuit, iar ceea ce s-a întâmplat cu Tyson săptămâna trecută nu are legătură cu ce mi se întâmplă mie.
Pașii cicălitori din urma mea se opresc odată cu mine.

- Mă urmărești?

Arunc o privire peste umăr la el. Zâmbetul acela categoric și fără nicio îndoială, sută la sută vinovat și păcătos, se mărește, iar chipul i se luminează.

- Da.

Doamne.

- Ești cumva un obsedat?

- Criminal, cap de penis, acum și un obsedat... hotărăște-te, rânjește.

Imi dau ochii peste cap plictisită.

- Unde ți-e mașina?

E îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri militari și un tricou simplu. Îmi ridic privirea și dau de același zâmbet arogant pe care îl avusese și în dimineața asta când ieșise din duș în toată splendoarea sa. Nu mă las intimidată și îmi îngust privirea.

- Ne atrenăm afară, în aer liber. Ți-am zis.

Trece pe lângă mine lovindu-mă cu umărul și râde înfundat, iar eu îl urmez bombănind în urma lui despre cât de îngâmfat, enervant și arătos poate să fie. De ce băieții care au ce arăta sunt niște măgari desăvârșiți ?
Se oprește în mijlocul terenului călcând pe o porțiune de iarbă unde scrie că nu ai voie să o calci și dă drumul genții sport la picioarele lui.
Ce răutate.

- Sper că stai mai bine la capitolul forță pentru că azi te învăț cum să te bați și cum să te aperi de o posiblă lovitură.

Îmi face cu ochiul, iar urechile mele sunt mai mult decât încântate de ce aud.

- Încearcă să-ți aduni toată forța în pumni și lovește-mă în abdomen când îți zic.

Iau distanță și-mi depărtez picioarele amintindu-mi de antrenamentul trecut și îmi încordez brațele. Mă aplec puțin în față, trag aer în piept și strâng pumnii.

- Acum.

Nu ezit nicio secundă și-mi trag cotul în spate apoi îl lovesc în capul abdomenului cu articulațiile. Face un pas înapoi expirând aerul din plămâni de parcă nu se așteptase la așa ceva. Mă abțin să nu-mi scutur mâna și am impresia că mi-au pocnit oasele la contactul cu trupul lui.
Are un abdomen al naibii de tare.
Ridică capul spre mine și își masează cu palma locul în care l-am lovit.