MANIAC

Capitolul 31

Cercul idioților

Toate fetele știu că diavolul este real.
Și nu este un om roșu cu coarne și coadă. El poate fi frumos. Pentru că este un înger căzut și obișnuia să fie preferatul lui Dumnezeu.

Mă întâlnesc din nou cu bibliotecara în timp ce traversez coridorul și urc scările spre ieșire. Clădirea asta nu are intrare dreaptă, ci în pantă și ești nevoit să cobori treptele. E destul de tare construcția. Și de asemenea, veche.
Îi zâmbesc scurt, iar ea clatină din cap trecând pe lângă mine. Închid telefonul și mă întâlnesc cu Lilith langă zidul clădirii principale. Îmi întinde o brioșă probabil luată din cantină. Am ratat prânzul. O iau fără alte cuvinte si o scot din ambalaj.

- M-am speriat puțin când am văzut că ești încurcată cu poliția, dar m-am întâlnit cu prietenul tău blond care mi-a spus că și Micah a fost ridicat. M-am gândit că sigur v-ați băgat împreună în ceva. Nu îmi place Micah, dar voi sunteți precum Bonnie și Clyde. Sau ca Mary Jane și Peter Parker.

Scutur din cap și-mi vine să râd. Restul zilei trece îngrozitor de greu și nu pot decât să mă gândesc la întâlnirea din parcare și sper că Tyson a primit mesajul meu și că va veni. Mă clatin de pe un picior pe altul încercând să mă încălzesc. Atunci când respir pe gură pot vedea cum ies aburii. Cam atât de frig e.

- Hei, ce mai faci aici?

Îmi întorc capul zărindu-l pe Caleb în dreptul unei camionete albe. Îi fac cu mâna, iar el se întoarce spre camionetă, bate în geam și îi face semne șoferului. Vine înspre mine frecându-și palmele.

- Încă nu ai plecat?

- I-am promis lui Lilith că mergem împreună să facem cumpărături.

Ceea ce e parțial adevărat. Am stabilit că vom merge împreună la cumpărături după ce se întoarce de la poștă. Doamna Maers i-a trimis un cec și trebuie să-l încaseze. Mâine.
Având în vedere că o să fie sâmbătă, poșta are program devreme dimineața și cum nu avem ce face oricum, o să dăm o fugă până în supermarket. Chiar mi-ar prinde bine puțin timp făcând și altceva care să nu-mi solicite inima.

- Îhm, dă din cap. Atunci nu stau mult, nu vreau să mă întâlnesc cu ea.

Se uită la mine de parcă l-aș judeca. Nu o fac, dar e imposibil să nu mă simt de parcă s-ar face o nedreptate. Situația mă depășește. E ciudat cum acum două săptămâni erau de nedespărțit, iar acum se evită reciproc.

- Știu că am zis că nu voi pune presiune și nici nu-ți voi cere asta, dar... Lilith nu poate continua să mă controleze la nesfârșit.

Mă încrunt, dar el îmi prinde mâinile în ale lui. Mi le retrag și îi arunc o privire urâtă. E obositor să mă aflu între cel mai bun prieten al meu și între... ce o fi Micah pentru mine. Iar în drama asta e implicată și Lilith și vor suferi mai multe persoane așa că refuz să mă mai las trasă în așa ceva.
Îmi strâng brațele la piept.

- Ce vrei să spui? Lilith nici măcar nu vorbește cu tine.

- Nu știi cum eram împreună.

- Păi știu că Lilith era o persoană mai veselă. Și mai motivată. Acum zici că are un băț în cur, iar tu ești mai vulnerabil. Vă observ, Caleb. Pe voi toți.