MANIAC

Capitolul 34

Vechiul nostru prieten, Moartea

Toate fetele știu că în viață ai două opțiuni: evoluezi sau repeți.

Zâmbește de parcă ar avea toată lumea la picioarele lui.

- Micah, murmur, sună telefonul.

Nu arată de parcă i-ar păsa așa că mă descurc singură vârându-mi mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți și nu știu prin ce minune reușesc să-l scot. Cred ca am și zgâriat peretele cu inelul. Glisez la dreapta pe ecran și îl duc la ureche fiind în continuare la câțiva centimetri de fața lui Micah.

- Maeveeee, se plânge Lilith în telefon. Nu te găsesc. Unde te-ai ascuns?

- Am plecat mai devreme.

Nu sunt aigură că m-a auzit pentru că e gălăgie și abia de îi aud eu vocea peste muzică. Dau sonorul mai încet înainte de a rămâne surdă.

- Lilith, mă auzi? Caută-l pe Caleb și stai cu el până vin.

Sprâncenele întunecate i se unesc și îmi face loc atunci când încerc să mă ridic în fund. Îl prind de încheietura stângă aruncând o privire la ceas.
Lilith râde înfundat în difuzor.

- Nu mai sunt responsabilitatea lui. Vino să mă iei.

Îmi dau ochii peste cap.

- Rămâi acolo unde ești.

Mormăie un „bine" și imediat cum închide îl sun pe Caleb, dar din moment ce nu-mi răspunde îi las un mesaj înainte să mă aplec peste marginea patului.

- Au, spune Micah.

Stă în continuare tolănit cu brațele sub cap și mă privește zâmbind leneș, precum un motan care tocmai a mâncat pasărea din colivie.
Îmi mijesc ochii.

- Cineva e prost dispus și acela nu sunt eu.

- Amândoi sunt încăpățânați, vorbesc în barbă în timp ce-mi caut tenișii pe sub pat. Lilith refuză să-i ceară ajutorul încercând să-i demonstreze ceva, iar el o evită de parcă...

De parcă ar fi prima femeie creată de Dumnezeu ce a încercat să scape de sub subjugarea acestuia făcând pe dracul în patru. La propriu.
Micah își arcuiește sprâncenele curios.

- ... de parcă nu ar fi fost împreună jumătate de semestru.

Nu e mult dacă numeri zilele, dar pentru ei trebuie să fi fost pentru că se purtau ca și cum s-ar fi promis unul altuia pentru veșnicie. Mă întreb serios ce moment a declanșat despărțirea.

- Pentru că te vrea pe tine.

Îmi ridic capul simțindu-mă de parcă aș sta la bârfă cu o prietenă vorbind despre băieți. De parcă nu ar fi tipul cu care am făcut sex seara trecută. Îmi îndes picioarele în teneși și trag pe mine hanoracul cu glugă care îi aparține. Am uitat să îl înapoiez, dar după cum mă privește sunt destul de sigură că nici nu îl mai vrea înapoi.

- Nu voi vorbi cu tine despre asta. Acum ridică-te și să mergem înainte ca Lilith să leșine pe undeva.

Scopul petrecerii era să stau cu ochii pe Tyson și să încerc să dezvălui identitatea hărțuitorului, dar după episodul cu mâini alunecoase mi-a cam tăiat tot cheful de a face pe spionul. Și nici nu cred că a venit la petrecere, altfel l-aș fi văzut cu siguranță. Dar dacă tot sunt nevoită să merg ca să-mi strâng colega de pe jos, nu ar strica să mai arunc încă o privire. Mă întorc spre Micah care încă nu s-a mișcat din loc.