MANIAC

Capitolul 12

Iadul e gol, toți demonii sunt aici

Toate fetele își doresc tipul de pasiune ce
ar aduce până și diavolul în genunchi.

Întoarce șapca într-o parte, iar eu sunt incapabilă să-mi deschid ochii pentru câteva momente, dar când îmi fac curaj să-l privesc, îmi dă capul pe spate, presându-ne frunțile împreună și devorându-ne unul pe celălalt. Din nou. Mâinile îmi alunecă în părul lui, iar șapca îi cade. Se împinge în mine și mă lovesc cu fundul de noptieră, dar îmi folosesc palmele ca punct de sprijin. Simt cum buzele îmi ard, tot corpul mi-a explodat în flăcări din secunda în care gura lui a atins-o pe a mea. Voiam să înjur de fiecare dată când limba lui îmi gâdila cerul gurii, de parcă un curent electric mi-ar fi străbătut nervii. Se desprinde de mine doar pentru a-și întoarce capul în cealaltă direcție și murmură ceva incoerent. Îmi strânge părul în pumn, strivindu-mi corpul de al lui și cu celălalt braț îmi cuprinde talia săltându-mă pe noptieră pentru a ne afla la același nivel. Gâfâi în lipsă de aer, iar pieptul îmi urcă și coboară atât de rapid că pierd ritmul respirației. Îmi folosesc mâinile ca să îl prind de umeri și îmi cobor degetele de-a lungul brațelor lui, în mod frenetic, trâgându-l și mai aproape de mine. Nu știu de ce mă tulbură atât de tare, totul mi se șterge din minte ca și când nimic din ce s-a petrecut mai devreme nu ar fi avut loc. Singurul lucru la care mă gândesc e că miroase a lămâie și mă face să vreau să-i sărut buzele la nesfârșit. Dinții ni se ciocnesc, iar el zâmbește peste buzele mele.

- Spune-mi unde să te ating.

Degetele îi sunt încurcate în părul meu și trage ușor de el în jos, plimbându-și vârfurile peste clavicule apoi își lipește buzele de părticica aceea de piele de sub ureche care mă face să tremur.

- Unde să te sărut, șoptește.

Gem cu gura închisă și trag aer printre dinți.

- Ăsta a fost un geamăt erotic sau unul de durere ?

Chicotește și îmi revin în simțiri ca și cum aș fi fost lovită de un bolovan. Privirile ni se întâlnesc.

- Poftim ? aproape mă bâlbâi.

Eu și Micah tocmai am avut cel mai pasional și fierbinte sărut din istoria săruturilor de care am avut parte. Și am avut destule. Sar de pe noptieră și merg spre ușă ridicându-i șapca de pe jos. O prinde din aer și îmi zâmbește șmecherește.

- Noi doi n-am rezolvat nimic, spun. Nu e o întâmplare că ești aici fix în noaptea în care aproape am murit ! ridic tonul, dar el rămâne la fel de calm ca întotdeauna.

Asta mă scoate din minți. El privește în jos spre picioarele mele goale, iar eu îmi aduc aminte că am rămas în chiloți atunci când fusta mi s-a agățat de colțul portierei în timp ce fugeam. Primul instinct e să mă acopăr, dar realizez că nu e nimic din ce nu a mai văzut până acum. Până la urmă, tot ce trebuie ascuns de privirea lui curioasă, e acoperit. Sunt slăbănoagă, țâțele mele sunt de mărime medie, iar formele nu sunt accentuate. Nu are ce admira, deci n-am e să ascund. Micah se încruntă.

- Te duc la spital, ai vânătăi, iar rănile tale încă sângerează.

Pun palma între noi și scutur din cap.

- Dispari din camera mea.

Mă prinde de brațe și mă ține în loc când încep să mă zbat, dar nu am niciun strop de forță în mine ca să ripostez. Îl lovesc cu pumnii în piept, iar el se încordează privindu-mă cu ochii de un albastru glaciar, lipsiți de orice emoție. Mă smucesc înapoi și alunec pe podea căzând în fund. Mă lovesc cu capul de ușă șuierând o înjurătură pentru că încasez atâtea lovituri, una după alta. Silueta lui Micah se oprește deasupra mea, se apleacă și se sprijină cu coatele de genunchi. Buzele încă îmi ard în urma sărutului.