MANIAC

Capitolul 40

Astăzi sunt un trădător

Toate fetele știu că el vorbește blând pentru a nu deranja monstrul care ne curge nouă prin vene.

Arunc paharul gol de cafea în coșul de lângă automatul cu mâncare. Muzica îmi bâzâie în căști, dar la cât de îngrămădiți sunt studenții care ies din amfiteatru, nu cred că deranjez pe cineva. Cei care urmează să intre la curs se amestecă cu cei care ies și rezultă o mare de oameni fără simțul orientării. Aștept până ce se mai eliberează apoi îmi fac loc ca să cobor la etajul unu unde urmează să am seminar de psihologia comunicării - care de altfel, e la fel de neinteresant ca și cursul de economie pe care l-am avut mai devreme. Mă consolează că într-un an și jumătate termin. Ochii mi se opresc pe pata de culoare neagră din grămada de studenți și aproape zâmbesc la vederea lui Micah. Și chiar aș fi făcut-o dacă el nu și-ar fi întors capul în cealaltă direcție prefăcându-se că nu m-a văzut. Îmi mijesc ochii și rămân cu piciorul în aer pentru că aveam de gând să merg la el și să mă bag în seamă.
Mă evită?
Cobor scările tropăind cu botinele și când ajung în dreptul lui mă împing cu umărul în el bagându-l în baie. Arată ca și cum nu s-ar fi așteptat la asta.

- Mă eviți? îl iau direct.

Zâmbește cu un colț de gură.

- De ce te-aș evita?

- Nu știu. De asta te întreb, îmi încrucișez brațele la piept.

Mă privește sfidător, dar nu prea reușește să mă intimideze pentru că sunt aproape cât el de înaltă, iar pe tocuri suntem egali și ne uităm unul la celălalt de la aceeași înălțime. Meditează o clipă apoi se clatină puțin înainte de a încerca o manevră pentru a se sustrage. Mă pun în ușă blocându-i singura cale de acces spre exterior. Nu arată prea fericit.

- Ce e cu tine?

Mă derutează atitudinea lui. Credeam că am trecut peste neînțelegeri ieri noapte. Acum se poartă de parcă cineva i-ar fi înfit la loc bățul ăla în cur.

- Nu e nimic cu mine.

- Mai devreme te-ai prefăcut că nu mă vezi.

- Voiai să vin la tine? ridică din sprâncene.

- Nu? scutur din cap. E ridicol, puteai să mă saluți. Știi, asta fac oamenii când se întâlnesc unii cu alții.

- Nu consideram că e necesar din moment ce ne-am văzut și acum câteva ore, zâmbește discret aruncându-mi privirea lui de băiat rău.

Am impresia că mintea mi se poticnește de fiecare dată când evită să răspundă direct așa că încearcă să arunce cu aluzii sexuale sperând că mă voi inhiba și voi lăsa baltă discuția. Și fiindcă îmi dau seama de asta, fac exact opusul.
Înclin din cap și clipesc rapid.

- Nu mă impresionezi.

Oftează și își trece mâna prin păr. Poate e doar obosit după ce ne-am încălecat unul pe celălalt noaptea trecută. Gândul ăsta îmi provoacă în cap imagini și îmi amintesc atât de bine cum bretonul îi aluneca peste frunte de fiecare dată când se legăna înainte și înapoi, iar mușchii de pe bicepși i se încordau în timp ce pielea îi lucea din cauza transpirației. Înghit în sec cu mare greutate stăpânindu-mi nevoia de a-mi da hainele jos în fața lui.

- Nu încerc să o fac.

Poartă pe el o nenorocită de bluză albă cu semi guler în care chiar arată bine și sunt surprinsă de cât de frumos se așează materialul pe trupul lui îmbrăcându-i elegant talia. În contrast cu părul negru arată mult prea sexy pentru sănătatea mea mintală. Și pentru cea a hormonilor.
Abține-te, Maeve! Ești într-o baie publică.