MANIAC

Capitolul 24

Cineva care provoacă probleme
nu poate fi controlat

Toate fetele știu că el poate să fie o
combinație letală dintre sensibil și sălbatic

După zece minute de așteptare zăresc mașina neagră a lui Micah venind înspre mine cu o viteză lejeră, de parcă ar fi ieșit la plimbare și admiră priveliștea. Îmi strâng brațele și mai tare la piept încercând să mențin căldura corpului. Fac pariu că în mașina lui e cald. Încep să bâțâi din picior nerăbdătoare să urc înăuntru și să îmi răsfăț fundul cu ceva moale și cald. Oprește chiar în dreptul meu, iar mirosul motorului se simte în aer. Aproape că sar să deschid portiera, dar Caleb mă prinde de braț. Nu-mi întorc capul spre el fiindcă știu că mă va privi ca și cum ar fi trebuit să-l ascult mai devreme când mi-a spus că e o idee proastă. Nu are încredere în Micah, dar cine are, nu? Mă rog, cu excepția mea, fiindcă încep să mă conving că nu ar putea să-mi facă rău. Cel puțin dacă avea intenții rele, dar nu pare genul care s-ar ascunde după deget. Caleb mă strânge și mai tare când picioarele lungi și suple ale lui Micah coboară din mașină, apoi trupul lui se înalță și cu mișcări elegante ocolește prin față și vine către noi cu un zâmbet leneș pe buze. Arată ca o mâță ce tocmai a mâncat peștișorii din acvariu. Are în mers o eleganță clasică și mă enervează că acel ceva al lui îl deosebește de toți restul. Poartă pe el o bluză neagră cu mâneci lungi, subțire, că pot întrezări pielea prin material dacă mă holbez îndeaprope.
Trage ușor de cozorocul șepcii acoperindu-și ochii.

- Ai face bine să ai grijă de ea.

Vocea lui Caleb e calmă, dar tăioasă. Mă întreb cum rezistă amândoi într-o cameră de patru pe patru din moment ce niciunul nu îl simpatizează prea tare pe celălalt.

- De fapt, am avut grijă de ea până acum pe când tu erai ocupat să fii depresiv.

Mă uit la Caleb, iar buzele lui se unesc într-o linie dreaptă. Brunetul a atins o coardă sensibilă.

- Taci din gură.

- Nu prea cred. Îmi place să-mi aud vocea când vorbesc. E prea grozavă. Așa ca mine. Nu, Maeve?

- O doamne, ești de neprețuit.

Zic și îmi abțin zâmbetul amuzat. Pe sub cozorocul șepcii observ mișcarea rapidă a genelor care îi coboară spre mine și intuiesc că mi-a făcut cu ochiul.

- Așa sunt eu, mai special.

- Dacă pățește ceva și...

- Da, da, îl întrerupe și mă prinde de mână trăgându-mă după el spre mașină. Îmi dai o mamă de bătaie așa cum nici mama nu a făcut-o, am prins-o.

Aș fi râs dacă nu ar fi fost vorba de cel mai bun prieten al meu. Când mă uit la el, își întorce capul spre mine și îi zâmbesc scurt. Mă simt prost să-l abandonez pur și simplu și mi-ar fi plăcut să îl invit în această minunată excursie până la MC și înapoi la cămin, dar presimt că gura lui Micah nu va sta prea mult închisă. Când îmi înalț capul spre el are deja buzele întredeschise.

- Băi, dar frumos te-ai mai îmbrăcat.

- Să nu îndrăznești.

Ridic degetul apoi prind mânerul portierei să o deschid și mă salt înăuntru. Îl privesc în trecere cu coada ochiului și îl surprind mușcându-și buzele ca să nu râdă și oh, i-aș trage eu mama aia de bătaie despre care pomenise mai devreme. Renunț la centură și îmi trec mânecile până la jumătatea palmelor frecându-mi coatele pe lângă mine ca să mă încălzesc. Când Micah ocupă locul șoferului, un iz de pământ ud și lămâiță își face simțită prezența. Tare frumos mai miroase băiatul ăsta.
Mă întorc și-mi lipesc palma de geam uitându-mă după Caleb care stă pe bordură clătinându-se în față și în spate cu mâinile în buzunarr. Îmi mut privirea când mașina se îndepărtează suficient și nu-l mai văd.