❝ În urmă cu patru ani, nu s-au întâmplat lucrurile așa cum ar fi trebuit, iar acum totul a ajuns în acest moment în care chiar sunt speriată de viitor. Știu, simt că nu voi scăpa, vor veni după mine. Acea seară a fost mai mult decât ne-am fi aștept...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ajung acasă în timp record. Am făcut doar o jumătate de oră și asta datorită aptitudinilor de condus ale șoferului de taxi și faptul că șoselelor erau aproape goale. După ce am intrat în apartament, am încuiat ușa, simțindu-mă în siguranță în întunericul apartamentului. De fiecare dată când sunt singură fac asta. Alma are cheia, deci nu există nicio problemă.
Mă arunc în patul meu și mă las cuprinsă de mirosul balsamului și de căldura așternuturilor. Sunt într-un fel de transă. Încă mă simt foarte puternică și nu știu de unde vine acest sentiment. Mă simt de parcă aș pluti. Deși îmi era teamă să dau ochii cu ei, mai ales cu Ezekiel, și mă gândeam că îmi vor face cine știe ce lucruri îngrozitoare, mă bucur că am fost acolo. Am avut ocazia să vorbesc cu el, să îi spun ceva și mai ales să aud ceva de la el. Dar nu am mințit când am spus că nu e de ajuns să își ceară scuze. Scuzele ajută, dar nu atât de mult pe cât ai crede.
În seara aceea, cea mai dureroasă parte a fost ura din privirea și vorbele sale. M-a durut mai mult că el a crezut că i-aș putea facea să ceva vreodată decât faptul că toată văzuse toate acele poze. Nu aveam cum să ajut poliția când nici măcar acum nu știu de ce au fost închiși. De acele poze, sincer, știam că se poate întâmpla ceva dacă ajung să fie văzute, însă de ura lui Ezekiel nu aveam nicio bănuială.
Lucrurile între mine și el au fost mereu simple. Ne petreceam timpul împreună, în grup. Ne-am culcat de câteva ori împreună, dar ulterior ceva se schimbase pentru că niciodată nu se mai vedea cu mine. Vorbeam, planificam să ieșim, dar niciodată nu ajungea. Sentimentele mele pentru el s-au dezvoltat din nimic. Îmi plăcea să stau cu el sau să planific ieșiri la care știam că nu ajungea. Sentimentele lui și ale mele erau știute de toată lumea, însă nimeni nu punea întrebări legate de legătura noastră datorită misterului care-l învăluia. Niciodată nu ceream prea mult, cum nici el nu făcea, niciodată nu dădeam prea mult.
Toate astea s-au rupt când el a fost ridicat de polițiști și nimic nu a mai fost la fel. Acum, nu poate veni să îmi spună că aștepta să mă vadă acolo. Nu i-a spus niciun cuvânt Almei când mergea să îi vadă. De-a lungul anilor, Alma a mers să îi vadă pe fiecare în parte, însă niciodată nu îmi povestea ce a vorbit cu ei pentru că am refuzat vehement, de la bun început, să aud povești despre ei. Sunt sigură însă că mi-ar fi spus un astfel de lucru, totuși. Nu am vrut să fiu legată de trecut, însă mereu trecutul te prinde din urmă oricât de repede ai fugi tu.
Aud pași și sunt sigură că Alma a venit și ea. Deși nu aș fi vrut să plece din cauza mea, chiar vreau să vorbim. Vreau să îmi ofere câteva sfaturi despre orice, vreau să o aud mă încurajează așa cum știe ea cel mai bine.
Ușa camerei mele se deschide, lăsând o fâșie de lumină să intre înăuntru. Văd trupul înalt de bărbat și îmi dau seama că nu Alma este cea care a venit și nu pot să mă întreb ce caută el aici.
— Nu te voi lăsa să dispari din nou, spune sigur pe el, apropiindu-se de pat.
Îi văd tot trupul ca pe o pată neagră, ce se apropie de mine tot mai mult. Nu spun nimic, ci aștept să văd ce are de gând să facă în continuare. Cel mai curând va trebui să am o discuție cu Alma despre cui și cui nu trebuie să îi dea cheia de la apartament. Nu puteam să dăm cheile oricui. Indiferent de ce are de spus, nu am încredere în el. Când spui că vei distruge o persoană, chiar și la nervi, simți asta în adâncul sufletului tău.
