❝ În urmă cu patru ani, nu s-au întâmplat lucrurile așa cum ar fi trebuit, iar acum totul a ajuns în acest moment în care chiar sunt speriată de viitor. Știu, simt că nu voi scăpa, vor veni după mine. Acea seară a fost mai mult decât ne-am fi aștept...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Râdem, vorbim și bem din paharele noastre. Ne simțim bine și pot spune că mă bucur că totul e așa. Că prietenii mei sunt împreună cu mine, că bărbatul de lângă mine e lângă mine, că cea mai bună prietenă a mea este lângă mine. Pot spune că sunt destul de împlinită.
Ken se lasă peste mine de câte ori crede că devin absentă, aducându-mă înapoi la lângă el. Îmi zâmbește și își strânge brațul în jurul meu, aducându-mă aproape de pieptul lui. Pot spune că mă deconectez de ceea ce se întâmplă în jurul meu atunci când el e aproape și îmi oferă toată atenția lui.
Nici nu simt că Ezekiel e cu noi. Nici nu aș vrea. Știu că se află de partea cealaltă a focului împreună cu Lucy. Îi aud râzând, ba chiar și conversația uneori. Nu simt nimic, nu mă simt prost. Suntem în aceeași situație. Am fost împreună sau am mimat că suntem un cuplu, acum totul s-a terminat și fiecare dintre noi ne-am găsit pe altcineva. Singurul lucru care ne leagă este grupul comun de prieteni.
— Vrei să mergem? șoapta lui Ken ajunge la mine. Vreau să mergem dacă și tu vrei, adaugă.
Aprob fără să analizez. Nu vreau să mai stau aici. Nu vreau să mai stau în același loc cu Ezekiel, oricât de mult l-aș ignora. Și apoi mi-ar plăcea să îmi petrec noaptea asta doar cu Kendrick. Poate și Alma și Jesse dacă merg și ei.
— Să mergem atunci, spune. Noi plecăm, anunță.
— Mergeți? mă întorc spre Alma care se uită la Jesse.
— Mai stăm, anunță.
Ken mă ajută să mă ridic după ce el este deja în picioare. Îi salută pe băieți și mă apucă de mână, trăgându-mă spre el. Îi salut pe toți și ne îndreptăm spre parcare, dar inevitabil aud și probabil și Ken ceea ce Ezekiel comentează.
— Picioarele ei sunt larg deschise pentru oricine îi acordă o urmă de atenție.
Nu îl bag în seamă pentru că nu mă interesează cu adevărat tot ceea ce spune el, însă nu intuiesc că cel afectat este Kendrick. Realizez ceea ce se întâmplă doar atunci când îl găsesc Ken deasupra lui Ezekiel, lovindu-l repetat în față. Ezekiel doar rânjește și încearcă să îl împungă pe Ken de el, însă diferența dintre ei e destul de mare.
— Încetează să mai spui astfel de lucruri la adresa ei, Ezekiel. Devine frustrant și știi că nu sunt o persoană răbdătoare, Ken mârâie spre el.
Se ridică de pe el și se apropie de mine. Își trece un braț pe după gâtul meu, aducându-mă aproape de el. Îl simt tremurând și știu că nu e o persoană care să suporte multe pentru mult timp.
— Nu trebuia să faci asta, spun când ajungem la mașina lui.
— Nu permit să ți se vorbească așa, să vorbească despre tine tâmpenii. O voi face din nou dacă nu se poate opri. Nimeni nu se ia de fata mea, se întoarce spre mine.
Fata lui. Fața lui se apropie de a mea până când buzele noastre se contopesc, formând un sărut rapid și haotic. Degetele mele se scufundă în pieptul lui în timp ce ale lui în jurul gâtului și în părul meu. Probabil asta am căutat până acum. Pe cineva care mă îmi ia apărarea în fața tuturor când eu mă simt depășită, Se simte bine să știu că el îmi va ține spatele mereu sau atâta timp cât căile noastre sunt asemănătoare.
— Fata ta? rostesc după ce se depărtează câțiva centimetri.
Ochii lui se afundă în ai mei ca de fiecare dată. Mi-am dat seama că este foarte important pentru el contactul vizual. E ca și cum ar înțelege și ar trăsnite mai mult așa. Cred că ar fi cel mai fericit dacă am putea comunica doar vizual. Totuși, nu e posibil și uneori ceea ce credem că vedem nu este adevărat. Gura lui se deschide și apoi se închide, în timp ce ochii i se măresc.
Simt teama. Teamă că poate își va retrage cuvintele, că poate nu a vrut să spună ceea ce a spus, că tot ce se întâmplă este din nou doar în capul meu. Nu aș putea să mai trec prin asta inca o dată.
— Da, fata mea. Îmi place cum sună și îmi place să știu că ești fata mea, a mea, spune sigur.
Îmi ridic capul și îmi lipesc buzele de ale lui. Și mie îmi place, îmi spun în gând. Rupem sărutul rapid pentru a putea pleca din parcare mai repede. Kendrick îmi deschide și așteaptă să urc, ca mai apoi să ocolească mașina și să se așeze în scaunul șoferului.
Motorul mașinii se face auzit imediat după ce acesta rotește cheia, apoi pune mașina în mișcare. Interiorul este din piele neagră și întunecat de geamurile fumurii ce nu lasă lumina să treacă. Nu știu ce mașină e, însă i se potrivește lui Ken. E joasă, neagră și sport, parcă făcută pentru el. Dacă mi-aș fi imaginat o mașină pentru el, probabil ar fi semnat cu asta.
— Ce mașină e asta? întreb curioasă.
Își întoarce privirea spre mine. Nu mă interesează prea mult acest subiect, iar el probabil știe asta.
— Mercedes Cls, ultimul model, îmi răspunde simplu și este de ajuns pentru mine.
Nu știu ce presupune că face această mașină, dar e frumoasă. Mereu mi-am imaginat că voi lua permisul, că voi conduce, însă niciodată nu am ajuns la acest moment. Îmi e teamă de pericolele din trafic, astfel m-am resemnat.
— Unde vrei să mâncăm? întreabă.
— Nu la restaurant. Nu îmi place să mănânc în restaurante, spun.
— Ok, atunci vom lua mâncarea la pachet, respectiv vom merge la mine, mă informează, însă pot simți că e mai mult o întrebare decât o afirmație.
— Sună perfect, decid să spun.
Dă din cap. Simt cum mașina se propulsează pe stradă, depășind cele câteva mașini care sunt pe șosea. Închid ochii câteva secunde, rugându-mă ca Kendrick să nu piardă controlul mașinii, și strâng mânerul ușii. Încetinim, iar eu deschid ochii. Ken se uită la mine și îi văd buzele cum se mișcă.
— Îmi pare rău, indică cu capul spre mâna mea strânsă pe mânerul ușii. Trebuia să spui ceva, totuși.
Slăbesc strânsoarea până când îmi las inima în poală. Ochii lui mă urmăresc atent.
— E doar una dintre fricile mele, chicotesc.
Aprobă și își întoarce atenția asupra drumului. Palma lui se coboară de pe schimbător pe coapsa mea. E liniștitor să fiu aici cu el, să îmi petrec timpul cu el, să îl ascult, să îl cunosc. Poate e mai bine decât orice altceva în acest moment.
Intră în parcarea unui fast-food și oprește motorul. Se întoarce spre mine și mă întreabă din priviri ce vreau.
— Orice îți iei ție, declar.
Aprobă și coboară. Îl urmăresc cu privirea până când se pierde după ușile localului. Ochii mei rămân ațintiți asupra locului unde el a intrat. Kendrick se poată minunat cu mine, ba mai mult e dispus să tăbăcească fundul tuturor celor care au de gând să spună ceva de rahat despre mine și chiar a făcut-o. În seara asta, a răbufnit în fața celorlalți și i-a oferit lui Ezekiel un ochi vânat probabil. Pare ireal și de asta îmi e teamă că e posibil să nu fie adevărat.
Și, totuși, prin putinele cuvinte pe care le-a folosit e adevărat. Sunt fata lui și el e al meu. Nu am nevoie de etichete, îmi este de ajuns să știu că e cu mine, lângă mine.
