Arzând împreună

cαpıtolul treızecı

Ziua asta a venit mai repede decât mă așteptam și nu știu cum va fi. Sunt în mașina cu Alma, care este foarte entuziasmată de ziua care este înaintea noastră. Nici nu s-a luminat afară, însă am decis să pornim înainte de a se lumina pentru a prinde răsăritul pe apă. Aseară, am rămas acasă, dar am vorbit cu Kendrick prin mesaje până am adormit.

— De-abia aștept să mă bronzez, spune Alma încântată. Ea poate spune asta pentru că este albă ca varul, însă eu sunt destul de bronzată.

— Vreau doar să mă bucur de priveliște, adăugat.

— Ce aș vrea și eu să am tenul tău, se plânge, întorcându-și toată atenția asupra mea.

— Ochii la drum, îi ordon, indicând  strada. Și nu este chiar atât de tare, adaug.

Să ai tenul închis nu este chiar atât de tare. Uneori, mi-aș dori să nu fie așa, însă alteori îmi place la nebunie. Unii oameni se iau de tine, iar acesta a fost un lucru care s-a întâmplat des în gimnazială și chiar în primii ani de liceu. Discriminările sunt foarte des întâlnite și pentru mine au însemnat un moment foarte greu în viața mea de adolescentă.

Restul drumului până la debarcaderul de la marginea orașului se desfășoară în liniște, probabil suntem prea emoționate să putem spune ceva. Sunt genul acela de om care nici nu poate dormi în seara de dinaintea unei plecări. Nu e ca și cum nu cunosc oamenii cu care merg, ci îmi fac doar prea multe scenarii ca să mai pot dormi.

— Am ajuns, mă anunță Alma în timp ce parchează lângă camionetă lui Jesse.

Din mesajul pe care l-am primit de Kendrick un urmă cu 10 minute, tind să cred că el deja a ajuns având în vedere că spusese că aproape ajunge. Totuși, nu îi văd mașina.

Coborând din mașină și mergem spre portbagaj, de unde luăm gențile noastre de plajă și plasele cu snackuri pe care le-am cumpărat ieri de la supermarket.

Alma încuie mașina și pornim amândouă spre locul unde Jesse a spus că îl vom găsi.  Al doilea rând pe dreapta, C3. Capul prietenei mele se întoarce dintr-o parte în alta, căutând locul și apoi o văd ridicând brațul, făcând semn să o urmez tot înainte. Îmi ridic și eu privirea și îi văd pe băieți lângă barcă vorbind.

— Bună, ne salută, apoi Ken apare lângă mine și îmi ia gențile din mână și mă conduce spre barcă.

El urcă primul, dispare pentru câteva secunde, întorcându-se apoi cu mâinile libere. Mă ajută să urc și eu, zâmbindu-mi. Brațele lui mă trag într-o îmbrățișare în timp ce gura lui o caută pe a mea.  Pentru o fracțiune de secundă, totul dispare din jurul nostru și singurul lucru la care mă pot concentra este el. Ken are această putere, de a-mi capta toată atenția cu o singură atingere sau un singur sărut, cât se poate de simplu. Mă simt inutilă uneori, însă de cele mai multe ori, mă las dusă de val.

— Hei, frumoaso, șoptește lângă urechea mea, plasând un sărut sub aceasta.

— Hei, murmur înapoi, strângând-mi brațele în jurul lui.

Privirea lui o găsește pe a mea și lăsăm timpul să treacă pe lângă noi. În această dimineață, Ken parcă este mult mai atrăgător ca până acum. Ochii lui închiși sclipesc, iar căldura pe care o emană este sufocantă.

— Ești pregătită pentru astăzi? mă întreabă, făcându-mi semn să mergem spre Jesse, Alma, Hunter și Kai, care de-abia au ajuns.

— Îhm. Hei, spun când ajungem lângă ceilalți.

Pe rând, ne strângem toți, iar Jesse se poate pregăti de plecare. Suntem toți cei care trebuiau să vină, vechiul nostru grup. Până și Ezekiel a venit singur, deși mă așteptam să vină cu tipa de ieri. Nu ne-a adresat mie sau Almei vreun cuvânt, dar surprinzător cu Ken a vorbit.

Primele raze ale soarelui ne găsesc în mijlocul întinsul albastru. Eu, Alma și fetele suntem întinse pe punte în timp ce băieții vorbesc, fiecare având câte o sticlă de bere în mână, iar muzica se aude de peste tot. Nu suntem singuri aici, încă trei bărci sunt ancorate în apropiere. 

— Aveam îndoieli, însă acum sunt sigur că va fi o zi frumoasă, Ken se apropie și se așază lângă picioarele mele.

— De ce spui asta? tresar când îi simt palma rece pe piciorul meu, masând ușor.

— De dimineață era foarte rece, iar aseară nu erau stele pe cer. Credeam că va ploua sau ceva, mă lămurește.

— Hmm, mai nou Kendrick este și meteorolog, îl iau peste picior, lăsându-mi ochelarii pe nas.

— Tatăl meu m-a învățat unele lucruri când eram mai mic și ne petreceam timpul împreună. Nu mă pricep chair atât de bine, vocea lui e încărcată cu emoție, însă nu îmi pot da seama dacă este regret sau altceva.

Mă ridic în capul oaselor și mă apropii de el, încrucișându-mi brațele în spatele gâtului său. Buzele noastre se întâlnesc și totul dispare pentru câteva secunde din jurul nostru. Sunt doar eu și el, în mijlocul apei și ne lăsăm duși de val.

Când deschid ochii, mă întorc înapoi la realitate și îmi lipesc fruntea de a lui.

— Nu mă pot opri din a te săruta, șoptește.

— Trebuie acum, spun și mă întind înapoi pe prosopul meu, urmărind-l cum mă privește pentru o fracțiune de secundă, ridicându-se și apoi plecând spre băieți.

— Ești mai fericită cu Kendrick decât erai cu Ezekiel și vă stă și mai bine împreună, vocea lui Lucy se aude și mi-ar fi plăcut să nu o aud.

— Mulțumesc, dar să nu vorbim despre asta, vă rog, mormăi, uitându-mă spre Alma, care se strâmbă spre Lucy.

Nimeni nu mai spune nimic în legătură cu asta și nu pot decât să mă bucur. Nu aș vrea să stric ziua asta cu acest subiect și sincer nici nu vreau să vorbesc despre acest lucru. Nu vreau să mă gândesc la Ezekiel acum, vreau să îl văd doar pe Ken. Știu că sunt mai fericită cu Kendrick decât eram cu Ezekiel, însă nu vreau să discut acest lucru cu ceilalți. Mai mult, nu în acest moment când amândoi sunt atât de aproape de mine.

______________________________

bună! îmi pare rău că a trecut atâta timp, însă mi-am pierdut toată inspirația zilele astea. vreau să anunț că mai sunt doar câteva capitole și apoi mă voi axa pe celelalte cărți.

mulțumesc mult pentru susținere până acum! îmi pare rău!