❝ În urmă cu patru ani, nu s-au întâmplat lucrurile așa cum ar fi trebuit, iar acum totul a ajuns în acest moment în care chiar sunt speriată de viitor. Știu, simt că nu voi scăpa, vor veni după mine. Acea seară a fost mai mult decât ne-am fi aștept...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Închid ochii și eliberez o cantitate mare de aer înainte de a intra în apartamentul meu. Kendrick m-a adus acasă astăzi pentru că el are câteva lucruri de făcut, iar mama lui l-a tot sunat în dimineața asta. Este uimitor cum vrea să mulțumească pe toată lumea și niciodată de când ne petrecem timpul împreună nu l-am auzit să se certe cu au lui. Îmi aduc aminte că a spus că este recunoscător pentru ajutorul oferit și probabil din cauza asta nu se împotrivește când mama lui are nevoie de el.
Cât despre reținerea de a intra în apartament se datorează faptului că în urmă cu ceva timp, când am intrat i-am găsit pe Alma și Jesse într-o ipostază intimă pe canapeaua din living. Acum, îmi e teamă să nu mai asist încă o dată la asta. Motivul a fost unul simplu, având în vedere că vin mai rar pe acasă, Jesse petrece mai mult timp aici.
Nu o condamn, ba mai mult sunt fericită pentru ea. Însă nu vreau să îi mai găsesc încolăciți vreodată pe canapeaua din living. E o imagine pe care încerc să o șterg din mintea mea.
— Am venit acasă, strig de pe hol și aștept câteva secunde înainte de a înainta.
— Poți veni, Jesse apare în capătul holului rânjind, știind foarte bine la ce mă gândesc.
— Bună, îl salut, trecând pe lângă el și mergând direct spre camera mea.
Închid ușa în urma mea, arunc geanta pe pat și îmi iau niste haine din dulap. Vreau să fac un duș și apoi voi merge să o văd pe Alma. Îmi este dor de prietena mea și știu că în ultimul timp nu prea am mai petrecut timp împreună, însă o iubesc și am nevoie să vorbim ca între fete.
Intru în baie și închid ușa după mine. Încep să mă dezbrac de hainele pe care le arunc direct în coșul pentru rufe. Intru în cabină de duș și potrivesc apa. Pierd următoarele minute în bătaia picăturilor de apă, relaxându-mi fiecare mușchi. Decid să ies de sub apă și să îmi continui ziua.
Mă îmbrac și mă întorc în camera mea, colectându-mi telefonul din geantă. Zâmbesc când văd că am un mesaj de la Kendrick.
aș fi fost mai fericit dacă eram în pat, lângă tine. încă te iubesc
Zâmbesc. Kendrick este atât de adorabil și de dulce. I-am spus că o să îi treacă iubirea, am spus-o în glumă. Totuși, de atunci continuă a îmi reamintească că încă ma iubește. Nu i-am spus că îl iubesc, ci i-am mai spus 'și eu' uneori, însă adevărul este că îl iubesc, dar îmi e teamă că odată ce am voi rosti aceste cuvinte, totul se va schimba.
Nu știu de îmi e atât de frică și de ce continui să nu îl cred pe Ken. Încerc să o fac, dar ceva mă oprește să am încredere deplină în el și cred că nu este vorba de el ca persoană, ci cred că ar fi vorba de oricine ar fi fost în locul lui.
aș fi fost mai fericită dacă se întâmpla așa
Îi scriu înapoi, apoi pun telefonul pe pat și pornesc spre ușă. Merg spre bucătărie și îl găsesc doar pe Jesse la masă.
— Unde este Alma? întreb, așezându-mă pe un scaun.
— A sunat-o mama ei și s-a dus acolo. Nu știu exact de ce, răspunde.
Dau din cap. Alma și părinții ei au o relație foarte bună, deci nu poate fi nimic rău. Probabil, mama ei doar a vrut să o mai vadă pentru că la fel ca și mine, nu prea am mai dat pe acasă.
— Super. Vom fi toți. Sper că este în regulă, adaugă.
Afirm din cap. Știu că se referă la Ezekiel și înțeleg faptul că avem prieteni în comun, deci nu am nimic împotrivă să ieșim toți atâta timp cât nu intersectăm. Însă va fi ciudat.
— Cum mai ești? întreabă după câteva minute.
Eu și Jesse mereu ne-am înțeles și știu că încearcă din greu să fie acolo pentru toți. Știu că Ezekiel îi este cel mai bun prieten și eu sunt cea mai bună prietenă a iubitei lui, iar el încearcă să se împartă între noi.
— Bine, foarte bine, zâmbesc fără să vreau când mă gândesc la Kendrick, iar în acest moment, mă gândesc la el.
— Mă bucur să aud asta. Se vede că ești mai fericită în ultima vreme.
— Da, chiar sunt.
Conversația mea cu Jesse se încheie când auzim ușa de la intrare. Se aud pantofi aruncați și apoi în pragul ușii de la bucătărie, Alma apare de parcă a alergat de acasă de la mama până aici.
— Ce s-a întâmplat? o întreb confuză.
— Nimic, mama m-a chemat pe la ea. Mi-a vorbit iar despre căsătorie, despre familie și copii, oftează în timp ce se așază lângă Jesse. Am crezut că nu mai scap, iar când am găsit ocazia, am plecat.
— Mă așteptam la ceva mai grav după cum arătai, spun râzând.
— Este. Încă nu a înțeles că nu am nevoie de o nuntă și de copil. Îmi place ce fac acum. Vreau să îmi deschid o galerie, nu să alerg după copii prin casă, tonul ei exasperat se aude în tot apartamentul.
— Va înțelege cândva. Nu te poate obliga totuși, deci nu te afectează prea mult, Jesse o liniștește, luând-o în brațe.
Zâmbesc la imaginea pe care o văd. Mama Almei vrea ca fiica ei să aibă o nuntă mare, o familie mare și să aibă o slujbă care să îi aducă un venit. Alma nu își dorește nimic din acestea, cel puțin nu acum. Nu vrea copii, nu vrea o familie încă. Spune că are timp, iar mama ei este cea care nu înțelege și ori de câte ori are ocazia îi amintește de asta.
— Lăsând-o pe mama în pace, spune peste câteva minute. Tu ce mai faci? mă întreabă.
— Bine, am venit pe acasă, spun. Tu?
— Eu vă las să vorbiți, Jesse se ridică și iese din bucătărie.
— Spune-mi cum e cu Kendrick acum, se răstești.
Chicotesc.
— Mi-a spus că mă iubește ieri, iar eu nu am spus nimic.
— Nu credeam că e capabil să simtă asta, râde. De ce nu ai spus ceva? Nu îl iubești? întreabă.
— Nu știu de ce nu am spus ceva. Ba da, îl iubesc, dar îmi e frică. Simt că dacă îi spun o să se schimbe totul, că nu o să mai fie la fel, mă descarc. Știu că nu e așa, dar asta simt.
— Kendrick nu este Ezekiel și trebuie să te oprești să te gândești la el mereu. Nu toți sunt ca Ezekiel, așadar Kendrick nu te va părăsi dacă îi spui că îl iubești. Tu ai spus că te face fericită și că îți place când e lângă tine, deci asumă-ți riscul ăsta și spune-i ce simți, mâna ei o apucă pe a mea peste masă și îmi zâmbește cald.
— Nu mă gândesc la Ezekiel mereu, mormăi.
— Ba o faci! Știu sigur că o faci. Nu mai ai nicio treabă cu el. Când vă întâlniți, nu îl bagi în seamă. Kendrick este lângă tine acum, nu el.
— Știu, șoptesc.
— Veniți și voi sâmbătă, nu? Nu accept un refuz, deci de-abia aștept să ne petrecem o zi întreagă împreună, schimbă subiectul atunci când vede că nu vreau să mai vorbesc despre Ezekiel.
— Da, venim.
— Foarte bine, rânjește.
Mă ridic de pe scaun și merg lângă ea, punându-mi brațele în jurul ei și strângând-o. Nu știu ce m-aș face fără cea mai bună prietenă a mea și nici nu vreau să aflu. Mă îmbrățișează și ea și rămânem așa pentru câteva secunde.
