❝ În urmă cu patru ani, nu s-au întâmplat lucrurile așa cum ar fi trebuit, iar acum totul a ajuns în acest moment în care chiar sunt speriată de viitor. Știu, simt că nu voi scăpa, vor veni după mine. Acea seară a fost mai mult decât ne-am fi aștept...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Murmur și deschid ochii. Mă uit în jur și îmi ia două secunde să îmi dau seama că mă aflu în patul meu, din camera, din apartamentul pe care îl împart cu Alma, prietena mea cea mai bună. Îmi trec o mână prin păr și apuc telefonul, verificând dacă nu cumva am vreun mesaj pierdut de la Ezekiel.
Nu am și nici nu sunt uimită. Au trecut trei zile de când nu l-am mai văzut sau nu am mai auzit nimic de la el. Din seara aceea în care am ieșit, nu am mai dat de el. A doua zi, a mers la firmă și apoi din nou și din nou probabil. Nu am incercat să dau de el, nu am vrut să fiu insistentă. I-am dat un sigur mesaj, întrebându-l ce face și mi-a răspuns cu te caut eu mai târziu. Nu a mai făcut-o. Știu că are nevoie de timp pentru viitorul lui.
Mă ridic din pat și merg spre ușa camerei, destinația finală fiind bucătăria. Alma este așezată la masă cu un bol de cereale în față și cu un zâmbet somnoros pe față.
— Wow, îmi era dor să mâncăm împreună, spune când mă așez în fața ei, cu un bol cu lapte în el.
Apuc cerealele și torn în bol. O privesc atentă căutând ceva schimbat la ea. Nimic nu pare schimbat, ci totul pare normal. Ba chiar mai mult, radiază.
— Poftă bună, murmur. Unde ai fost aseară?
Seara trecută, Jesse a scos-o la o întâlnire. Nu a știut nimic până când nu a ajuns la destinație. Îmi aduc aminte că era foarte curioasă și emoționată, fiind prima lor întâlnire de acest gen. Acum, sunt și eu curioasă. Jesse era tot un zâmbet, aseară, când a venit să o ia.
— În niciun loc extravagant, dar a fost uimitor. Am fost la el acasă, spune. A organizat lângă piscină o cină romantică, cu lalele și lumânări, cu muzică în surdină și pături pufoase, adaugă. A fost minunat. A fost prima dată când cineva a organizat ceva pentru mine. A gătit, iar mâncarea aia a fost demențială, adaugă zâmbind.
Sunt fericită pentru ea. Dacă sunt sigură de un lucru acela este faptul că Jesse o iubește, iar ea este moartă după el. Se vede de la distanță că sunt topiți unul după altul și când sunt împreună, totul parcă explodează în jurul lor. Iubirea lor a evoluat de la o distracție până la ceea ce este astăzi. Oricât de mult m-aș strădui să găsesc un motiv pentru care povestea lor să se termine, nu găsesc.
— Mă bucur pentru tine, îi spun apucând-o de mână. Acum îmi pare rău, dar trebuie sa plec, continui ridicându-mă de la masă.
Astăzi este vineri, iar programul meu la Gelati este înjumătățit. Nu vreau să întârzii, cum nici nu vreau să mă duc. Vreau să stau în pat până mă va înghiți pur și simplu, până când voi deveni una cu patul și nimeni nu va mai ști ceva de mine.
Însă e imposibil. Asta rămâne doar o dorință, iar eu tot mă pregătesc să îmi încep tura, tot mă îndrept spre ușa camerei și tot părăsesc apartamentul în liniște. Pentru că așa voi avea bani, așa este normal și nu pot opri cursul obișnuit al lucrurilor în niciun fel.
