❝ În urmă cu patru ani, nu s-au întâmplat lucrurile așa cum ar fi trebuit, iar acum totul a ajuns în acest moment în care chiar sunt speriată de viitor. Știu, simt că nu voi scăpa, vor veni după mine. Acea seară a fost mai mult decât ne-am fi aștept...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îi privesc chipul adormit de parcă ar fi pentru prima dată când o văd atât de aproape de mine. Corpul ei mic se mișcă din când în când, apropiindu-se mai mult de mine. Emană o căldură aproape sufocantă, dar nu pot să îmi dau seama dacă vine de la ea sau este prea cald în apartamentul acesta.
Filmul rulează pe ecran, însă nu înțeleg nimic din ce s-a întâmplat până acum. Nu știu cum se numește și nici al câtelea film este. Sunt mult mai conștient de trupul feminin se lângă mine și încerc din răsputeri să fac această scânteie să se stingă dintre noi. Să mă opresc din a apărea în jurul ei și să las deoparte toate jocurile astea.
Nu ar trebui să mă simt atras de ea, nu ar trebui să încerc să o apropii de mine și nici nu ar trebui să îmi doresc. Din cauza ei și a lui Ezekiel am fost la închisoare. Recunosc, nu ea a ajutat, dar dacă nu-i cerea ajutor lui Ezekiel nu aș fi ajuns niciodată în acel loc. Nu ea m-a împins să vând droguri și să fiu neatent, dar ea l-a chemat pe idiotul ăla, iar noi l-am urmat. În final, nu e vina ei.
Întind degetele și îi dau o șuviță de păr după ureche, lăsându-i chipul măsliniu la vedere. Când Jesse m-a rugat să duc la Alma, mi s-a părut putred având în vedere faptul că are și el permis. Am acceptat totuși, gândindu-mă că aveam să o văd. Știu că în adâncul meu caut ori oportunitate să o văd, chiar și pentru două secunde.
Când am rămas singur în fața apartamentului și cu ' ai grijă ce faci ' din partea Almei, am înțeles că totul a fost aranjat. Nu mă plâng, nu m-am plâns și nici nu mă voi plânge. Capul ei stă așezat pe picioarele mele, iar o mână îmi stă așezată pe mijlocul ei mic.
M-am simțit atras de ea încă de când am cunoscut-o, dar văzând că se apropie tot mai mult de Ezekiel, m-am dat la o parte. Am început apoi să mă port urât cu ea, rece. La un moment dat, cred că a început să îi fie frică de mine. Însă e mult mai bine așa, să fie această distanță între noi.
Sau cel puțin era bine!
M-am răzgândit acum. Ezekiel nu o merită, nu e pentru el, iar eu nu voi sta cu mâinile și să privesc. Ezekiel este cu totul altă persoană, iar partea aia a lui bună pe care o arată în preajma Vendettei nu e credibilă pentru mine. Ezekiel nu este de încredere acum. Cândva, era. Eram prieteni buni.
Curând a început să mă evite și să o facă și pe ea să se depărteze de mine din cauza fricii. Frică îndreptată spre mine. Îi e frică de mine, de faptul că l-am amenințat că îi voi spune Vendettei totul și, sincer, asta voi face. Cât mai curând posibil.
Se foiește din nou, iar de data asta deschide ochii. Mă privește fără să spună ceva. E confuză pentru câteva secunde, apoi zâmbește. Îi întorc zâmbetul chiar dacă, cu adevărat, aș vrea să o sărut.
- Bună dimineața, îi urez, chicotind.
- Cât am dormit? mormăie.
- Câteva ore. E ora 20, îi răspund, uitându-mă la ceasul digital de lângă televizor.
- Nu trebuia să mă lași să dorm, diseară voi privi tavanul, se ridică în capul oaselor și se uită la televizor. Ce film e ăsta?
- Nu știu, nu am fost atent.
- Și ce ai făcut în tot timpul ăsta? se uită confuză spre mine.
- Te-am privit, recunosc.
Rânjesc și o văd îngustându-și ochii la mine. Nu știe ce să facă, dacă să mă creadă sau nu. Tind să cred că ar vrea să spun adevărul pentru că prin fiecare gest de-al ei simt că tensiunea și atracția pe care o simt eu este simțită și de ea.
- Termină, își lovește pumnul de pieptul meu în joacă.
Râd și spun rapid:
- Nu glumesc.
Tace și face ceva la care nu m-aș fi gândit. Se întinde și mă ia în brațe, strângându-mă în brațele ei mici. Își pune capul pe umărul meu și rămâne lângă mine pentru câteva secunde, ce par a fi minute. Înfășurată în brațele mele, Ven pare neajutorată, lipsită de forță, dar adevărul este altul. Ven este cea mai puternică persoană pe care o cunosc. A trecut peste evenimentul ăla repede și nu a lăsat pe nimeni să o doboare.
Se desprinde și se depărtează. Nu o las să se depărteze prea mult, ci cât să ajungem față în față. De obicei, sunt genul de persoană care face ce simte, însă în jurul ei nu acționez după cum vreau. Mă gândesc înainte de a spune sau face ceva și asta mă seacă.
Mă port diferit, dual, deși nu o fac intenționat. Parcă e ceva natural.
Îmi pun o palmă pe obrazul ei și mă apropii de ea mai mult. De data asta, voi face ce simt. Ne apropiem până când buzele noastre se întâlnesc. Buzele ei moi se deschid, primindu-mă în în interiorul ei. Gurile noastre pornesc un dans alert în timp ce palmele ei se poziționează pe pieptul meu, iar ale mele se îi încadrează chipul.
Ne retragem, dar ne privim în ochi și văd în ei tot ce simt. O simt vibrând și asta mă face să mă umflu în pene, egoul meu crescând considerabil. Cu acest sărut, lucrurile se schimbă. Le pot simți cum se schimbă.
- Ne-am întors, Alma apare în living cu Jesse pe urmele ei.
Ne îndepărtăm rapid, dar ea deja ne-a văzut. Nu spune nimic, dar știu cum sunt fetele. După ce noi ne cărăm, ele vor povesti totul.
- Cum a fost plimbarea? întreb rezemându-mă de canapea.
- Lungă, Alma se așază pe canapea lângă Ven. Voi ce ați făcut?
- Ne-am uitat la filme, iar eu am dormit, Ven vorbește rapid, nelăsându-mi timp să o fac eu.
Alma ne privește cu acea privire ciudată a lor, a fetelor de ' știu că voi afla, dar încerc să văd dacă spuneți ceva acum'. Ven ocolește să o privească, iar eu îmi întorc privirea spre Jesse.
- Mergem? întreb, simțind imediat ochii brunetei îndreptați spre mine.
Din nou, acea parte din mine își ia locul. Știu că nu înțelege, iar acum se simte oribil, dar orice minut aici pare imposibil pentru mine.
- Sigur.
Alma se ridică și merge spre el. Eu mă aplec spre Ven și șoptesc:
- Am puțină treabă. Ne vedem mâine.
Îmi lipesc buzele de ale ei rapid și mă ridic. Ea aprobă și zâmbește, rămânând pe loc.
- Mai vorbim, adaug și pornesc pe hol.
Dau de Alma și Jesse la intrarea în apartament și întâlnesc privirile lor cu subînțeles. Îi ignor, pornind spre lift. Aud șușoteli și apoi pași apăsați. Jesse mă ajunge din urmă și mă bate pe spate. Intrăm în cutia metalică și apăs butonul de închidere a ușilor.
- Ești conștient că Ezekiel nu te va scăpa din ochi, nu? întreabă precaut.
- Ezekiel este nimic pentru mine. Își poate întoarce atenția spre mine atâta timp cât o lasă pe ea, spun.
De-a lungul anilor, m-am înțeles cu toți, dar ca de obicei, cineva îți este mai apropiat într-un grup decât ceilalți. Jesse mi-a fost mereu alături și mereu mi-a știut o parte dintre gânduri.
- Dai frâu liber sentimentelor tale, Rick? mă ia peste picior.
- Singurul lucru ce va fi liber este pumnul meu, îl ameninț și ies pe ușile ce se deschid.
