❝ În urmă cu patru ani, nu s-au întâmplat lucrurile așa cum ar fi trebuit, iar acum totul a ajuns în acest moment în care chiar sunt speriată de viitor. Știu, simt că nu voi scăpa, vor veni după mine. Acea seară a fost mai mult decât ne-am fi aștept...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Două zile mai târziu, sunt în apartamentul lui Ezekiel singură. Aseară, am decis să rămân la el după ce a insistat toată ziua, iar în dimineața asta a fost nevoit să plece cât mai repede pentru o ședință importantă la firmă. I-am promis că îl voi aștepta aici, așadar trebuie să îmi găsesc ceva de făcut.
De câteva minute, mă plimb prin fiecare cameră, analizând tot ce e pe acolo. E un fel de inventar; ce a fost mutat, schimbat, cumpărat în patru ani de zile. Înainte, am mai fost doar de două ori aici pentru că rare erau dățile când Ezekiel ținea o petrecere la el acasă. Mereu a susținut că are nevoie de intimitate, iar să permită unor necunoscuți să îi învadeze spațiul nu făcea parte din asta.
Privesc ceasul. Ar fi trebuit să fiu la muncă în acest moment, dar cu i seară în urmă câteva țevi s-au spart, iar tot locul este inundat. Ar trebui să merg să ajut, dar asta nu face parte din contractul meu și nici nu aș ce aș putea face. Și să rămân în casă toată ziua, pare o idee mult mai bună decât oricare alta.
Soneria de la intrare se aude în tot apartamentul. Mă opresc pentru câteva secunde deoarece dacă Eze ar fi fost cel de la ușă, ar fi intrat până acum. Însă nu e el. Privesc prin vizor ochii căprui ai lui Kendrick, care pare să fie sigur că cineva îl urmărește.
Trebuie să iau o alegere și o fac atunci când deschid ușa, poftundu-l înăuntru. Îmi zâmbește ironic de parcă ar fi știut că eu eram aici de la bun început și poate chiar știa. Nu știu de ce, dar am impresia că acest bărbat știe cam tot ce mișcă în jurul lui indiferent daca îl privește sau nu.
- Acordă-mi două minute să mă obișnuiesc cu imaginea ta în casa lui, spun închizând ușa în spatele lui.
Nu-l bag în seamă. Spuneam că îmi e frică și că mă intimidează de fiecare dată când este pe lângă mine, însă acum îmi dau seama că mă simt așa doar pentru că asta vrea el să simt. În acest moment, e confortabil.
- Gata? întreb ironică. Ce cauți aici?
- Nu pe tine, cel mai sigur, se așază pe canapea lângă mine. De fapt, pe tine. După tot ce ți-am spus încă îi mai dai târcoale? se uită la mine atent încercând să preia răspuns cu puterea minții lui.
- Sunt aici, murmur.
- Încerc să îmi dau seama dacă ești proastă sau ai un plan diabolic. Înclin spre prima variantă, totuși, în privirea lui este ceva, însă nu știu ce anume.
- Încetează, Kendrick. De ce continui să îmi lucrurile astea? Ce ai de câștigat din asta?
- Nimic. O fac pentru că vreau și pentru tine.
Se apropie de mine, mult mai aproape, iar tot corpul meu intră în alertă. Frica despre care vorbeam este din nou aici, mă înconjoară și vine în valuri dinspre acest tatuat. Se apleacă spre mine și șoptește:
