❝ În urmă cu patru ani, nu s-au întâmplat lucrurile așa cum ar fi trebuit, iar acum totul a ajuns în acest moment în care chiar sunt speriată de viitor. Știu, simt că nu voi scăpa, vor veni după mine. Acea seară a fost mai mult decât ne-am fi aștept...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu contează că am mai văzut filmul acesta de șapte ori că tot încep să plâng de la jumătatea lui. Este ceva la acest film care mă face să lăcrimez de fiecare dată când îl văd. Nu sunt singura, Alma lângă mine își suflă nasul concentrată încă pe ecranul televizorului. Ador că am o prietenă cu care pot viziona astfel de filme și să putem simți amândouă aceleași lucruri.
Melodia de final începe anunțând sfârșitul filmului, iar Alma se ridică, pornind spre bucătărie. Aud sunetul de sticlă ciocnită, apoi apare în fața mea cu două pahare și o sticlă de vin.
- Sărbătorim ceva? o întreb jucăușă.
- Nimic special, spune în timp ce toarnă în pahare vin. Pentru noi oportunități, ridică paharul spre mine.
Ciocnim, luând apoi o gură de vin din pahar. Dacă ar fi să aleg dintre toate băuturile alcoolice de pe pământ, probabil preferata mea ar rămâne vinul rose, ca cel pe care îl am in pahar. Prietena mea zâmbește, știind că ador acest vin. Lăsăm paharele pe podea și ne uităm una la alta, parcă așteptând ca ceva să se întâmple.
Apuc un jeleu din pungă și îl duc la gură, bucurându-mă de gustul de fructe ce îmi invadează gura. Soneria ușii se aude și îmi întorc privirea spre Alma, care zâmbește nevinovată. Fața aceea de nevinovată a ei este, de cele mai multe ori, vinovată.
- Cine este? întreb când ea se ridică și pornește spre ușa de la intrare, acolo unde cineva așteaptă să fie primit înăuntru.
Nu primesc un răspuns, ci rămân singură în living, auzind cum deschide ușa și cum o închide. În adâncul meu, bănuiesc cine ar putea fi, însă e un talmeș-balmeș pentru că mă gândesc la unul și îl vreau pe celălalt. Mă gândesc că ar putea să fie Ezekiel, deși nu-l vreau aici, și aș vrea să fie Kendrick, deși nu știu exact ce ar putea căuta aici, la ora asta.
- Alma, cine e? strig după ea, ridicându-mă de pe podea și pornind spre holul de la intrare.
Două secunde, doi pași pe care îi fac că îl văd mergând lejer spre living. Kendrick se îndreaptă spre mine, mă ocolește și se așază pe canapea. Mă privește cu atenție, analizându-mă. Merg spre fostul meu loc și mă așez lângă picioarele lui.
- Alma a fugit mâncând pământul imediat ce ne-a deschis, mă informează.
- Ne-a deschis?
- Era și Jesse.
Aprob. Alma a acționat din nou după cum o taie capul și am ajuns iar într-o situație ciudată.
- Filme și vin, ă? întreabă arătând spre sticlă și televizor.
- Da. Vrei? ridic sticla de vin, sperând că va dori.
- Doar dacă bei și tu, se așază pe podea lângă mine și aduce paharele în fața mea.
