❝ În urmă cu patru ani, nu s-au întâmplat lucrurile așa cum ar fi trebuit, iar acum totul a ajuns în acest moment în care chiar sunt speriată de viitor. Știu, simt că nu voi scăpa, vor veni după mine. Acea seară a fost mai mult decât ne-am fi aștept...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Două zile mai târziu, sunt în camera mea, ascultând muzică. După ce l-am văzut ultima dată pe Eze, am fost o epavă. Cumva, nimic nu mai merge pentru mine. Tot ce fac este să mă gândesc la el, să mă gândesc la momentele frumoase și la cele mai puțin frumoase, să mă gândesc la vorbele lui și apoi la transformarea lui. Îmi amintesc că mereu l-am văzut ca pe un înger, ca pe cel mai bun lucru din viața mea. El era bun, iar toți ceilalți erau personajele negative.
Într-un timp scurt, Ezekiel s-a transformat în omul rău, iar Ken, care părea cel mai rău dintre toți a devenit cineva drag mie. Mă întreb de ce nu am observat ce suflet bun are Kendrick până acum. Deoarece în spatele acelui ambalaj de băiat rău, ieșit din închisoare, acoperit de tatuaje, Ken este un om minunat. Gândirea mea a fost întunecată de Ezekiel tot timpul și pentru o secundă cred că mi-a plăcut să mă las pe mâna lui, fără să mai aleg pentru mine, să fiu acolo pentru el, chiar dacă el nu era.
Mi-am dorit atât de mult că relația mea cu el să funcționeze încât am uitat că nu putem forța lucrurile. Trăind în trecut, mi-am dorit să îl am pe Ezekiel, dar nu m-am gândit dacă acum, în acest prezent, el mai este bun. Am aflat, însă, că el nu este demn să facă parte din prezentul meu. Căile noastre s-au despărțit de foarte mult timp.
Pe o altă parte, am descoperit în Kendrick o altă persoană, un alt om, o altă față. Kendrick este persoana care mă liniștește și mă sprijină în acest moment. Este lângă mine și nu mă presează. Mă întreb de când suntem atrași unul de celălalt și de ce nu am făcut nimic până acum. El a spus de multe ori că era mai bine să nu se apropie de mine, însă nu înțeleg în ce sens.
Au existat multe lucruri pe care nu le-am înțeles de-a lungul timpului la Kendrick. Diferența între acele momente și astea de acum este faptul că mă interesează acum.
Ușa camerei mele se deschide, iar Alma intră ca un taifun. Zilele astea am fost abătută și am omis să îi spun ce s-a întâmplat cu Ezekiel. A încercat de câteva ori să mă facă să vorbesc, dar nu a reușit. Privirea ei de acum îmi spune că nu mai scap.
- Nu mă interesează dacă ai chef sau nu pentru că îmi vei spune ce se întâmplă, spune închizând ușa în urma ei, parcă accentuând faptul că nu am scăpare. Și nu spune nimic, adaugă, așezându-se lângă mine.
- E vorba despre Ezekiel. Probabil ți-ai dat seama. A făcut o scenă și cea care a ieșit șifonată am fost eu. Cred că l-am întâlnit pe adevăratul Ezekiel, spun, privind spre ușa închisă.
- Ce ți-a spus? întreabă.
- Că sunt o târfă, în mijlocul localului. Nu e ok cu apropierea de Kendrick și a spus că din cauza mea a fost în închis.
Nu știu de ce mă deranjează atât de mult totul. Știu cum stă treaba. Știu că nu a fost vina mea. Au fost momente în care eram o târfă în liceu. Recunosc fiecare lucru pe care l-am făcut și nu ascund. Însă erau greșeli pe care le făceam ca adolescentă când voiam să văd cum e, când descopeream lucruri. Acele momente m-au ajutat să fiu cine sunt azi. Merg la facultate, am prieteni, am un job. Nu mă interesează ceea ce spun alții și cu atât mai puțin ar trebui să mă deranjeze ce zice Ezekiel.
- Nici nu ar trebui să îi mai menționezi numele, se apropie și mă îmbrățișează. Nu merită. Nu contează ce spune el.
Știu că are dreptate, însă nu pot trece pur și simplu peste. Am ținut la el, i-am luat în calcul părerile mereu, iar acum trec peste el cu greu. Însă Ezekiel este un capitol încheiat și, în curând, va dispărea de pe listă.
- A venit și Kendrick. El a fost cel care l-a făcut să plece. Mă simt oribil. Kendrick mereu a fost acolo când el reacționa ciudat, mormăi.
- Kendrick e cu totul altă persoană, la fel cum și Ezekiel e. Au avut nevoie de timp să își arate adevărata față, Alma mă privește în ochii, accentuând vorbele.
Aprob.
- Mă gândeam că ar fi tare dacă în seara asta am ieși. Mergem la Loop. Ce zici?
- Ezekiel e acolo? întreb la rândul meu.
- Nu-l va invita nimeni, chicotește ea.
- Atunci cred că merg.
Aprobă. Se mișcă până când ajunge lângă mine. Ridică pătura și intră sub ea. Îi simt brațele cum mă îmbrățișează și zâmbesc. Alma este o iubitoare de oferit îmbrățișări.
Stăm așa mult timp. Îmbrățișate, fără să vorbim, dar nici nu cred că avem nevoie. Doar stând parcă ne apropiem. Mereu a fost așa. Eu și Alma nu avem nevoie mereu de vorbe pentru a ne înțelege. Uneori, doar o privire poate spune mai multe. Liniștea înseamnă ceva uneori, iar pentru noi e doar parte din prietenia noastră. Alma este mai mult o soră, decât o prietenă.
Indiferent de ce am face, mereu vom fi prietene.
- Spune-mi, o aud. Cum e Kendrick?
- E super, zâmbesc. Ne înțelegem, cred.
- Oh, înțeleg. Nu oferim detalii, chicotește.
Nu mai spun nimic. Kendrick e doar altfel și sper să fie mereu așa, cred. Sunt dorințe, niciodată nu vom ști cum e viitorul. Putem spera.
Iar eu sper ca Kendrick să fie așa cum e acum, nu doar să joace și el vreun joc.
