războiul sufletelor

1.

Chiar dacă suntem la același liceu de doi ani, aproape trei (el fiind acum pe a12-a plastică iar eu a11-a arhitectură) și ne cunoaștem de mai bine de 4 ani, se pare că el încă nu își dă seama că îl plac.
Nu că aș da eu foarte multe semne, dar totuși, cred că e vizibil pentru oricine altcineva și după faptul că devin agitată, iar ochii mei îl caută tot timpul în mulțime.
De doi ani în aceeași școală, ani în care eu îl plac încă din prima clipă de liceu, ani în care el nu și-a dat seama încă.
Și cel mai trist lucru e că are iubită de mai bine de un an, și nu dă semne că ar fi "liber" în curând. 
Dar am răbdare, nu sunt atât de geloasă pe ea pentru că nu e așa frumoasă și nu e ca și cum ar fi căsătoriți, se pot despărții oricând, fără nici măcar o complicație.

Eu sunt Ioana, iar pe "prințul din pădurea blestemată" îl cheamă Kevin, și suntem amândoi la liceul de arte din orașul nostru.

Kaila este prietena mea cea mai bună, suntem colege și ne cunoaștem când eram mici. De vreo 6 ani am început să ne înțelegem de minune, e o prietenă de încredere și mă pot baza oricând pe ea. Nu cred că i-am spus că îl plac, nu-mi amintesc să o fi făcut, dar dacă ea nu și-a dat seama de asta, că mă cunoaște cel mai bine, înseamnă că îmi țin bine ascunse sentimentele.
Mai am un prieten foarte bun, ne cunoaștem de 3 ani, dar în ultimii 2 ani ne-am apropiat cât alții în 5. Îl cheamă Peter. E mai nebunatic de felul lui, așa ca mine, avem idei tâmpite pe care numai noi le înțelegem, e prietenos și am observat că tine destul de mult la mine, a vrut să sară la bătaie o dată pentru mine. Dar normal că nu l-am lăsat, nu pentru că nu ar știi să se bată, a făcut box 4 ani, iar acum face karate, dar chiar nu vreau să bată nimeni pentru mine. Am mai pățit asta acum vreo 3 ani, și încă am mustrări de conștiință.
Cu Peter nu mă văd să fiu într-o relație, suntem prea apropiați, e gen doar o relație tip frate-soră.

Mă bucur că îi am pe cei doi ca prieteni, în caz că am unele zile mai proaste, am unde să apelez. De asemenea, mă bucur că am pe cineva cu care să am amintiri de care să-mi aduc aminte cu drag, amintiri pe care să le spun cu zâmbetul pe buze copiilor și poate nepoților mei. Și oricui altcineva care are răbdare să le asculte.