războiul sufletelor

21.

- În seara asta, vi să dormi cu mine, te rog? întreb eu cu o față de cățeluș și o voce de copil mic.
- Îți e frică?
- Poate. spun uitându-mă în jos și legându-mă.
Mă ia în brațe și acceptă propunerea mea.
Mama nu e acasă așa că mai avem timp să ne relaxăm până când o să ne ceară "F.B.I.-ul" explicații.
Le propunem ca mâine să facem o cină în familie la mine, căci nu am mai făcut asta de foarte multă vreme, iar ele sunt destul de încântate de idee. Așa au destul timp să se gândească la ce ar putea să ne întrebe.

Seara:
-Al cui e rândul să aleagă filmul? întreabă el.
Am ajuns la comun-acord că o dată alege el filmul, o dată eu, și tot așa. Ne certam de prea multe ori la alegerea filmelor.
- Al meu! spun încrezătoare
- Ești sigură? spune el.  încruntându-se.
- Daa!
- Eu îmi amintesc că data trecută tot tu l-ai ales...dar fie cum zici tu. spune el încercând să-și amintească ce film am vizionat ultima dată.
Mă încrunt la el și nu zic nimic.
- Te las doar pentru că sunt un domn cu tine și pentru că așa vreau, nu pentru că îmi e frică de tine! adaugă el.
- Siguur! spun râzând.
După ce se termină filmul, merg la mine în cameră și îmi aranjez patul.
- Pe mine o să mă pui să dorm lângă pat? spune Kevin din tocul ușii cu mâinile în buzunar.
- Dacă insiști, da. spun zâmbind.
Nu mai zice nimic.
- Ce mai fae Owen? întreb eu.
- Nimic interesant. Ce făcea și de obicei.
- Cum se simte? Cu școala cum e? Mai iese și cu alți copii?
- E ok. Cu școala...merge destul de bine, ca înainte. La socializare e problema. Nu prea vrea. Vrea să te vadă. Spune mereu că îi e dor de tine și să mai ieșiți ca înainte.

Dimineață mă trezesc singură în cameră. Kevin se pare că e în bucătărie pregătind micul dejun.
E în bustul gol și e atât de adorabil.
- Ce faci somnorilă? Cum ai dormit? se pare că e bine dispus.
- Destul de bine. Dar tu?
- Excelent. Am ceva să-ți spun... spune el uitându-se doar cu coada ochiului la mine.
- Te ascult...
- După ce mâncăm și după ce mai facem curat pe aici, mergem la Kaufland să luăm ceva de mâncare pentru cină?
- Cum să nu. Dar, ascultă-mă, ce le spunem? Unde am fost? Nu mai bine le spunem direct ce s.a întâmplat? O să se prindă că mințim...nu am chef de ceartă.
- Da...ai dreptate. spune îngândurat.
- Dar cum le spunem? adaugă imediat.
- Scurt și la obiect. Când o să ne întrebe, căci sigur o să ne întrebe, le spunem pur și simplu ce s-a întâmplat. spun destul de relaxată.
- Ok, dar zici tu prima, iar eu am să te aprob.
- Nu prea cred. Vorbești tu mai mult, eu sunt destul de obosită. spun râzând.
- Ce scorpie mică ești! spune dându din cap într-o parte și alta, în timp ce râde.
- Și eu te iubesc ! spun fericită și plec să mă spăl pe dinți.
Intră și el la baie :
- Nu ar fi interesant să ne spălăm împreună pe dinți? intervine el.
- De ce crezi asta? mă încrunt.
- Ar fi foarte adorabil, sincer.
- Dacă tu zici...
Nu mai zicem nimic și ne spălăm pe dinți împreună.
Mă uit la el și nu-mi vine să cred că un om poate ține atât de mult la altcineva. E incredibil să iubești pe cineva și să te iubească la rândul lui înapoi, să aveți grijă unul de altul și tu să fi persoana care îl cunoaște atât de bine, încât să știi ce v-a face în secunda următoare, în unele momente. Sincer, nici nu știu ce m-aș fi făcut fără el. Dacă nu-l aveam pe el, care să-mi fie alături, cred că cădeam psihic de multă vreme.
- De...de ce te holbezi așa la mine? spune el și se vede că se simte puțin incomod.
- Nu am voie, sau cum? spun aproape râzând.
- Ba da, dar mă simt dubios. Nu știu ce gândești în momentele de genul.
- De ce ar trebuii să știi ce gândesc?
- Nu știu, dar mă sperii. Nu știu dacă acum îmi dai un dos de palmă sau acum sari să mă săruți...e dubios. spune făcând o față de copil de 5 ani.
- Ești amuzant. Și adorabil. îl prind de fălci și îl trag, apoi îl pup pe obraji ca să-i treacă.

Cina cu mamele noastre a fost destul de ok. Mult mai relaxată decât mă așteptam. Ne-au înțeles și au spus ca data viitoare dacă se mai întâmplă ceva, orice, să le cerem și lor părerea că nu ne-ar strica. În schimb, s-au bucurat măcar de gestul că am făcut o cină pentru a le spune asta. Am făcut un ansamblu minunat și că sunt încântate de noi că am luat decizia corectă, chair și fără ajutorul lor.