războiul sufletelor

22.

Crăciunul :
- Mâine e Crăciunul, ce planuri avem? Kevin devine din ce în ce mai iubitor cu cei care-l iubesc.
- Păi, fiecare în drumul lui să ia cadouri. De ce? Ai alte planuri? spun eu.
- Dar nu mai bine ne împărțim pe echipe să mergem? intervine Kaila. 
- E o idee genială, Kaila! spun eu fericită.
- Noi două, Peter cu Kevin, iar mamele voatre împreună. spune Kaila bucuroasă.
- De abea aștept. Sunt atât de entuziasmată. spun eu țopăind în sus.
- Se vede. spune Peter.
Ne despărțim în fața blocului, nu înainte de a ne mai acorda câteva momente de afecțiune eu cu Kevin și Kaila cu Peter.

Următoarea zi, băieții ne trezesc în jur de ora 6:00 dimineața.
- De ce ne treziți la ora asta? spun eu și Kaila deodată.
- Grăbiți-vă, noi vă așteptăm jos la mașină. spune Peter.
Mergem și ne facem rutina de dimineață, încercând să nu ne împiedicăm unuii de alții.
În aproximativ jumătate de oră suntem toate gata (eu, Kaila, mama mea și mama lui Kevin) și coborâm jos la mașinile băieților.
Ne împărțim care cu ce mașină să meargă, iar eu într-un final ajung să merg cu Kevin și Kaila.
Peter, mama și mama lui Kevin merg cu mașina lui Peter.
Mă pun pe locul din față, lângă Peter, și îl întreb după ce ieșim din orașul nostru :
- Unde mergem?
- Dacă v-aș spune, nu ar mai fi surpriză. Ăsta e cadoul meu și al lui Peter de Crăciun...sperăm să vă placă tuturor. spune entuziasmat.

După câteva ore în care ascult muzică, mai vorbesc cu Kaila si Kevin, mai oprim să mâncăm, mă plictisesc groaznic.
- Mai avem mult? întreb eu plictisită.
- Dacă nu mai vrei să vezi unde mergem, te pot duce înapoi. spune el încercând să pară trist, dar nu-i prea iese.

Facem cam două ore până la destinație, și ajungem la o cabană undeva printre munți.

- Vă place? întrebă Kevin și Peter cu zâmbetul pe buze.
- Priveliștea, da, e minunată. Dar putem intra că mor de frig? intervin eu.
- Daa, haideți! spune Kevin.
Băieții iau bagajele și le pun în camera de zi de jos.
- Să mergeți să vă alegeți camerele, sus. Sunt 3 camere, pentru 2 persoane fiecare. La fix pentru noi toți.
- Mergeți voi două întâi și hotărâți-vă. spune mama.
Eu și Kaila urcăm sus și ne certăm pe o cameră, dar ca de obicei, se lasă ea bătută pentru că știe că nu mă o mai scoate la capăt cu mine. Știu, sunt o mică încăpățânată...
Băieții urcă bagajele sus, își aranjează toți lucrurile, iar eu mă mă duc și fac ciocolată caldă pentru toți.
Nu am acum dispoziție să pun toate minunile peste tot. Am destul timp și mâine.
- La ce film ne uităm în seara asta? mă întreabă Kevin din ușă.
- Tu ai terminat deja sus?
- Aproximativ. Avem destul timp să le aranjăm pe toate.
- Cât stăm aici?
- Cât timp e nevoie să ne revenim din tot ce s-a întâmplat în ultimul timp. e atât de calm...nu l-am mai văzut de multă vreme așa.
- Păi...nu știu...hai să le lăsăm pe mamele noastre să decidă filmul din seara asta. spun și îi întind cana lui de ciocolată caldă.
Pentru noi am luat cănile noastre la fel, cu poze cu noi pe ele.
Când ajung toți jos, ne punem pe canapea și ne bem ciocolățile calde.
- Azi decideți voi filmul. spun arătând spre mame.
- Bine. Dar hai mai întâi să ne dăm cadourile. spune Owen fericit.
- Ok, începe tu.
Ne dăm cadourile. La Kevin i-am luat o brichetă pe care și-o dorea  foarte mult, gaz pentru ea și i-am pus și o tigară pe care am scris cu carioca "te iubesc".
- Vreau să fie ultima țigară pe care o fumezi. Ultima și cea mai specială. spun încântată.
- Uau. Nu m-am așteptat la asta, sincer. Mulțumesc mult, te iubesc!
- Pentru puțin, și eu te iubesc!
După film, eu și Kevin urcăm ultimii sus, fiind nevoiți să strângem și să spălăm vasele.
Urcăm sus și ne îmbrăcăm în pijamalele pe care ni le-am luat de Hallowen, ne punem pe jos lângă pat, stingem becul, aprindem veioza de pe noptieră și începem să citim fiecare cartea pe care și-a adus-o.
După aproximativ o oră eu îmi termin cartea. Mai aveam doar 100 de pagini din ea.
- Gata deja? mă întreabă Kevin mirat.
- Da. Ți.am spus că nu mai am mult din ea.
- Vrei să ne punem în pat?
- Dacă insiști... spun cu o față de cățeluș.
Ca de obicei, mai stăm să povestim până se face aproape 3 noaptea și dimineața abea ne trezim. A cam devenit obișnuință chestia asta.
- Încercăm și noi să adormim? După cine știe ce zic ăștia mâine când o să ne vadă așa obosiți. spun printre râsete.
- Atâta le trebe să zică ceva. spune și își închide ochi.
Mă înghemuiesc în el din cauza frugului și mă acopăr până în gât cu pătura.
- Noapte bună. spun încet.
- Noapte bună, te iubesc. spune el printre șoapte.