Dimineață mă trezesc singură în pat. A lasat un bilețel pe noptieră pe care a scris în felul următor:
- A intervenit ceva și a trbuit să plec, am niște treburi de rezolvat la mama la servici și nu știu câte zile voi fi plecat, te sun când am timp să vorbesc. P.s. Te iubesc !
Mama lui lucrează la ceva magazin se mobilă și desing interior, iar el o mai ajută cu marfa din când în când.
Merg în bucătărie și observ că mi-a făcut micul dejun și o cafea. Nu a mai făcut niciodată chestia asta, e așa adorabil.
E deja joi și trebuie să merg la școală. Chiar trebuie? Nu am nici un chef. Vreau doar să stau acasă și să ascult muzică, gândindu-mă la ce s-a întâmplat în ultima vreme. Eu și Kevin ne-am distanțat cam mult în ultimul timp și nu înțeleg de ce e plecat "câteva zile". De obicei dura maxim 2 zile treaba cu marfa. Și uneori mă mai chema și pe mine să mai îmi "scald" ochii la ce mai e pe acolo.
Într-un final mă adun din gânduri și merg cu greu înspre liceu.
Diseară am auzit că e nu știu ce party în Fischer's, iar Peter și Kaila s-au gândit că ar fi bine dacă m-ar mai scoate din casă să mai interacționez și cu alți oameni. Nu am mai ieșit de multă vreme cu ei și cu alți oameni n-am mai socializat de mult. Așa că ar fi ocazia potrivită să mai petrecem timp împreună și să le spun ce s-a mai întâmplat în ultima perioadă.
Petrecerea a fost superbă.A mai trecut o săptămână și încă nici un semn de la Kevin. Nici un mesaj, nici o scrisoare, nici un e.mail, nici măcar un bip, nimic. Absolut nimic. Nu știu ce e cu el. Nici măcar la școală nu a mai venit.
E vineri seara și m-am gândit să ies până afară să mă mai plimb puțin. Aproape seară. E numai ora 19:00, dar în curând se v-a întuneca.
Aș vrea să dau de el în mica mea plimbare. Chiar îmi e dor de el.
Tot mergând eu cu căștile în urechi, cu gluga pe cap și uitându-mă înainte, îmi distrag atenția 2 tipi care par să se certe.
Înaintând, observ că unul dintre ei e chiar Kevin. Rămân șocată când îi văd aproape luându-se la bătaie.
Într-un final, după ce Kevin primește un pumn în nas, din autoapărare, l-a rodicat pe tip în sus și la pus pe jos, începând să-i dea pumni.
Încep să țip la el să se ridice și să termine, nu înainte ca el să-și scoată din buzunar un briceag.
Aproape că sare cu briceagu la mine la gât, dar se oprește când observă cine sunt.
Nu îl credeam în stare de așa ceva.
L-a lăsat pe săracul băiat lat pe jos.
- Acum sună salvarea și spune le ce s-a întâmplat cu tipul! spun nervoasă.
- Și ce mai exact să zic? Că l-am bătut până a leșinat?
- Bine, lasă că sun eu atunci.
- Ai grijă ce le spui, te rog.
- Tu trebuia să ai grijă înainte să-l bați praf !
Nu mai zice nici unul nimic.
Sun salvarea :
- Bună ziua, eram în trecere și am găsit un tip pe jos, bătut rău de tot, puteți veni după el?
- Sigur! spun cei de pe ambulanță.
Mergem și noi cu el la spital să aflăm în ce stare e.
După jumătate de oră de stat, aflăm de la un medic că e în comă și nu își v-a reveni foarte curând.
Kevin spune că tipul l-a enervat prea tare, spunând bârfe neadevărate despre noi. Doar atât am reușit să aflu de la el. Acum sperăm doar ca tipul să nu spună nimic poliției când se v-a trezi. Nu vreau ca Kevin să intre la închisoare doar pentru că nu și-a putut stăpâni furia.
Mă duce cu mașina până acasă, dar nici unul nu mai spune nimic. Singurul lucru care omoară toată liniștea e radioul din mașina lui.
Îl chem sus la mine pentru a-i bandaja mâna, fiind plină de sânge cum a dat cu pumnii în ce pereți a apucat.
În timp ce-i bandajez mâna, liniștea străpunge iar între noi.
- Am urcat zilele astea pe clădirea abandonată de lângă arte, am văzut.o pe Bela acolo. Plângea. Stătea singură și plângea. M-am dus încet spre ea să nu o sperii, căci era chiar pe margine, cred că voia să se arunce. Era cu ochii închiși și abea respira. Am prins-o de mână și am tras-o spre mine, iar ea m-a strâns în brațe. A zis că dacă mai stau cu tine se sinucide. Nu vrea să am o relație cu ea de genul iubiți, vrea doar să ne înțelegem, o relație de genul frate-soră, dar să nu mai fiu cu tine că o afectează mult. Foarte mult. O afectează faptul că mă vede fericit lângă alta. Crede că lângă ea n-am fost niciodată fericit cu adevărat. Și cam are dreptate. Dar nu i-am zis ca să nu o rănesc.
Chiar nu mă așteptam la asta. De asta nu a mai dat nici un semn de viață. Nu știa cum să îmi spună.
- Păi..și...și faza cu băiatul ăla?
CITEȘTI
războiul sufletelor
Romance[Finalizată] Ioana îl iubea în secret pe Kevin, dar se pare că acesta știa. Își bat joc unul de altul până ajung să se iubească. Povestea dintre cei doi se complică când, după doi ani jumătate de relație, Kevin este obligat de tatăl său să meargă cu...