războiul sufletelor

9.

Mă îmbrac într-o rochie crem puțin înspre roz, iar Kevin a venit cu un costum negru, elegant. Mă bucur că l-am convins să meargă.
Vine la mine să-i mai aranjez puțin părul, după care mergem spre biserica la care ceilalți erau deja. 
Se termină totul mai rapid decât mă așteptam.
Ne îndreptăm spre petrecerea care se ține într-un restaurant destul de mare, care părea cam de fițe. Dar ce nu face tatăl lui pentru "iubirea lui". Astea au fost vorbele lui Kevin.
După aproximativ o oră de când am ajuns la localul petrecerii, mă duc să mai iau niște pahare cu șampanie pentru mine și Kevin. Când mă întorc la el, observ că stă de povești cu tatăl său.
Zâmbesc sperând că poate se vor împăca, dar se pare că se cam ceartă. Par foarte distanți. Mă zărește și îmi face semn să vin să îl scot din problemă. Îmi dau seama că nu are dispoziție și nervi pentru el.
- Bună! spun cu un zâmbet larg pe buze, iar Kevin își ia paharul și mă cuprinde de talie, trăgându-mă mai aproape de el.
- Bună, tu trebuie să fi iubita fiului, încântat de cunoștință, eu sunt tatăl lui! spune foarte bucuros, zâmbind foarte larg, lăsându-și dinții la vedere.
- Tu pentru mine nu mai ești tatăl meu de multă vreme. zice Kevin printre dinți.
- Ce tot spui acolo? Cine te întreține în fiecare lună? tatăl lui se încruntă puțin, dar nu foarte mult, ca să nu facă riduri.
- Nu aveam nevoie doar de bani, aveam nevoie și de un tată care să fie lângă mine, să mă încurajeze, să îmi dea sfaturi și să mergem și la pescuit ca o ieșire tată-fiu! Dacă nu eu, măcar Owen avea nevoie de asta! văd cum i se umflă o venă pe gât.
- Ai venit aici doar ca să îmi ți iar  morală? Dacă ai venit doar pentru asta, poți pleca, ușa e acolo! spune tatăl lui agitat.
- Nu! Am venit aici pentru Ioana, pentru că m-a rugat și pentru că o iubesc. Din iubire faci chair și ce nu îți convine. Dar de unde să știi tu?
- Da, ai dreptate, de unde să știu eu! Lasă că știi tu pentru amândoi! tatăl lui pare nervos.
- Se pare că am venit degeaba! spune Kevin printre dinți, aproape în șoaptă.

Simt toată tensiunea dintre ei, și am impresia că dacă mai stă mult în fața tatălui său, lui Kevin îi va pușca vena de la gât.
Nu vreau ca acest scandal inutil să mai continue, așa că intervin :
- Dacă nu vă deranjează, eu mă duc să dansez cu fiul dumneavoastră. spun și îl trag pe Kevin în direcția în care restul oamenilor dansează. Kevin își smucește mâna din mâna și se întoarce să-i mai spună o replică tatălui său:
- Stai liniștit, nu te mai deranjăm mult! Am venit aici să te văd pentru ultima data!
Nu primește nici o replică înapoi, ca răspuns tatăl lui își dă doar ochii peste cap și se face că nu-l aude, plecând spre noua lui nevastă.
Kevin are o privire atât de furioasă încât am impresia că dacă spun ceva greșit, în secunda următoare s-ar putea să zbor și să ajung în situația să se certe până și cu mine, chiar dacă nici unul dintre noi nu vrea asta.

După încă câteva pahare băută de Kevin, mă hotărăsc să merg la el :
- Când ai de gând să încetezi odată cu alcolul?
- Nu înțeleg care e treaba ta!
Ok...am înțeles, a băut puțin mai mult decât poate el duce. 
Îi rog pe cei din bucătărie să facă rapid un sandwich și spre surprinderea mea chiar se mișcă destul de repede.
Ajung cu el afară la Kevin și il dau să îl mănânce.
Îi dau să bea și apă cu lămâie în speranța că poate își v-a reveni.
Chair nu îmi pot imagina cum mai ajungem acasă cu el în starea asta.
După aproximativ jumătate de oră se pare că și-a revenit ca prin minune.
Într-un final ne urcăm în mașină și pornim spre casă. Stau cu ochii închiși și pumnii strânși sperând să ajungem teferi.
El observă și zâmbește scurt, îmi ia mâna și mi-o strânge în a lui.
- Ți-e frică? zice cu un rânjet care mă enervează.
- Ți se pare. spun privind în altă parte.
- Ioana cea fără teamă de nimic s-a transformat în cățelușul cel fricos, ce drăguț!!
- O, mai taci! Nu e adevărat.
- O, ba da!
Ne uităm unul în ochii altuia și începem să râdem fără motiv.