războiul sufletelor

16.

Cu o zi înainte de Hallowen :

- De ce nu vrei să desfacem cutia cu pijamalele acum?
- Pentru că o desfacem mâine. Mai e o zi până la Hallowen. De ce ești atât de curios?
- Sunt mai mult entuziasmat. Abea aștept să ne îmbrăcăm în ele, serios.
- Nu crezi că trebuia să-i luăm și lui Owen?
- E o chestia între noi doi, o chestie de relație. El nu e împreună cu noi. Lasă-l în pace. Are timp toată viața să-și ia și el o pijama din asta. Poate își va lua la fel cu iubita lui peste...peste vreo cel puțin 5 ani.
- Ești cumva gelos pe fratele tău?
- Nu..De ce aș fi?
- Pentru că țin la el la fel de mult ca la tine.
- A, deci poate peste câțiva ani, dacă te-ai despărți de mine, ai fi cu el?
- Nu am spus asta!
- Mie așa mi s-a părut... spune făcând o față de cățeluș cu botic de rață.
- Ți s-a părut dragule. îi las o pupă scurtă pe obraz.
- Acum hai, că e târziu, du-te și tu acasă să nu se panicheze mama soacră. adaug eu.
- De când îi spui mamă soacră? spune râzând.
- Hm...de câteva secunde, acum hai, nu mai trage de timp că după țipă la amândoi.
- Bine, bine, gata, plec! râsul aproape îi acoperă toate cuvintele.

Hallowen :

- Alo! Sunt în fața blocului tău, deschide-mi odată interfonul în ceapa ta! spune Kevin puțin nervos.
- Acum. Stai puțin.
- Hai mai repede!
- Da unde te grăbești așa?
- Îmi e frig și vreau să bem o cafea din aia bună de a ta.
- Sună acum."l
Urcă sus și se face comod :
- Încă nu e gata cafeaua
- Încă nici n.am pus-o la făcut.
- Vai, întârziem la ore.
- De când te interesează că întârzii? spun foarte mirată.
- Păi nu apuc să mai fumez o tigară în curte...
- Parcă te lăsai de fumat... Dar în fine. Aprinde-ți una aici dacă chiar ai nevoie de ea.
- Mersi.
- Pentru puțin. spun în timp ce.i întind și cafeaua.
- Nu mai avem timp să luăm pijamalele. Până desfacem scociu ăla ne ia o săptămână. adaug eu.
- Eu când ți-am zis să le desfacem de ieri, ai zis că nu. Dar în fine.
Ajungem la școalăfără pijamalele alea, dar în schimb am apucat să ne facem ceva pe față.

După ore mă întâlnesc cu Kevin jos, unde mai stau uneori fumătorii dimineața sau după ore pentru încă o țigară. Normal că și el fumează.
Mă uit la el urât, dar găsește imediat scuze :
- Asta-i ultima pe ziua de azi. N-am mai fumatdeloc de azi dimineață.
- Cum zici tu. întorc privirea în altăparte și-mi pun mâinile-n sân.
Mă ia în brațe și spune :
- Hai măi pui, nu te supăra. Nu-i așa ușor să mă las dintr-o dată.
- Dacă ai vrea și m-ai iubi cu adevărat, ar fi foarte simplu.
- Vrei să spui că nu te iubesc? Pe bune? Chiar așa am ajuns? Să ne certăm că fumez 2 țigări pe zi?
- Da. Știi foarte bine că nu-mi place.z
- Bine. Bine. Gata, uite, mă las de țigări. zice aruncând țigara pe jos. Își scoate pachetul aproape plin și spune :
- Cine îl vrea?
Mă uit mirată la el. Nu mă așteptam să facă asta.
Îl dă unuia dintre tipii care era pe acolo și continuă:
- Acum să nu mai zici niciodată că nu te iubesc. Pe bune, mi se pare penibil. Știi foarte bine că o fac, șidacă era nevoie să-ți fi demonstrat prin asta, am făcut-o.
- Ne mai vedem diseară? spun încă șocată.
- Da. Normal că da. Ce e cu întrebarea asta
- C-credeam că te-ai enervat pe mine.
-Credeai prost. spune în timp ce face 180 de grade și pleacă cu pașimari și apăsați.
- Hai, nu vi? se oprește brusc și adaugă.
- Ba da. cred că l-am enervat puțincam mult. Dar n-am ce să-i fac.
- Mergem la tine ca să luăm cutia, după care mergem la mine, ok? spune el încă în pas grăbit.
- Da. Bine.
Nu-i mai zic nimic ca să se calmeze, urcăm sus, el ia cutia, iar eu îmi iau o pereche de căști. Urc în mașina lui și aștept să pună ce are de pus în spate, timp în care îmi pun căștileîn urechi și dau drumul la muzică. Nu vreau săne mai certăm.
Îmi scoate o cascădin ureche :
- Chiar ai de gând să mă ignori așa până ajungem la mine?
- Și ce ar trebui să fac? spun încruntată.
- Să discutăm. mai e puțin nervos, dar ezită să se uite la mine.
- Despre...?
- Despre orice, dar nu lăsa tăcerea să intervină intre noi, te rog. țipă și dă cu pumnul în volan.
- De ce trebuie să fi atât de nervos când lumea nu îți face pe plac? top la rândul meu.
- Pentru....pentru că te iubesc.
- Dar nu ești așanumai cu mine. Cu ceilalți din jur? De ce reacționezi așa când te supără câtuși de puțin cineva? Mie sincer îmi e frică uneori de tine. Îmi e frică să nu mă lovești, să nu te răzbuni pe mine. De aceea nu mai deschid subiectul cu Bela. Dar pentru asta să știi că n-am uitat, încă mă întreb dacă te mai vezi cu ea, dacă mai ți la ea câtuși de puțin, dacă te mai gândești la ea și multe altele. Dar îmi e frică să ți le adresez, mă crezi?
- Ieși! Ieși afară din mașină! Am spus să ieeși! țipă super nervos și pune o frână bruscă.
Ies, asteptând să văd ce are de gând să facă. Parchează mașina și iese super nervos. Țipă și dă cu pumnii în pereți.
- De câte ori trebuie să îți spun că nu mai țin la Bela? Nu ai văzut că am ales să stau cu tine, în loc s-o ascult pe ea? Cum trebuie să-ți mai dovedesc că te iubesc? țipă atât de tare încât parcă toată lumea se uită la noi.
- Nu...nu știu ce să mai fac. spune mai calm și începsă-i curgă câteva lacrimi pe care i le șterg și îl iau în brațe.