războiul sufletelor

15.

Următoarea zi ne trezim aproape la ora prânzului.
Mergem în bucătărie unde ne așteaptă toți să luăm masa împreună. Avem cartofi prăjiți, iar ca desert se pare că servin un mic tortuleț, cu ocazia împăcării mele și a lui Kevin.

După ce terminăm masa, Kevin se grăbește să plece până jos, fără nici o explicație. Înainte să iese pe ușă, spune :
- Vă aștept jos! ne face cu ochiul și pleacă.
Ne îmbrăcăm și coborâm fără ca nici unul să nu mai zică nimic.
În fața blocului e Kevin cu o motocicletă minunată și câteva baloane. Nu pot să cred. A făcut el asta pentrumine? Cred că l.am înnebunit cu faza cât de mult ador motocicletele de genul ăsta.
- Nu...nu pot săcred. D-dar de unde ai făcut rost de ea? sunt atât de fericită încât mă bâlbâi foarte mult.
- Hai sus și lasă întrebările. îmi întinde o cască și mă ajută să mi-o pun, în timp ce și el și-o pune pe al lui.
Mergem în parcul în care am fost după petrecera de la Peter. Nu am mai fost aici de atunci. Chiar îmi era dor de locul ăsta. Ne punem pe hinta pe care ne-am pus și atunci.
- Îți mai aduci aminte? spune în timp ce se chinuie să-mi dea casca jos fără să mă tragă de păr.
- Nu. Poți să-mi povestești tu ce s-a întâmplat aici? zic rânjind
Se uită la mine super mirat
- Normal că-mi amintesc, cum se poate să nu. Aici ți-ai cam bătut joc de mine.
- Ba nu-i adevărat! Te plăceam, dar mă temeam de ce simți tu. Doar încercăm să par puțin dur. Dar scuze dacă te-am rănit atât de rău, Barbie!
- Cum mi-ai spus?
- Cum ți-am spus? zice el la mișto.
- Râzi cumva de mine?
- Hopa, s-a enervat cumva păpușica? umorul lui e dus la extrem.
- Hai să încetăm cu asta și spunem de unde ai făcut rost de motor?
- De ce ți-aș spune?
- Nu știu, poate pentru că...sunt iubita ta...zic și eu.
- Cine a zis că ești iubita mea?
- Miștocarule!
- Tu ești aia miștocară.
- Ha..hai că ești și amuzant. Și cât o să stăm aici?
- Deja te.ai plictisit? spune ridicând dintr-o sprânceană
- Nu, dar vreau să mă mai plimbi cu motorul.
Liniștea străpunge între noi, după care adaug :
- Stai puțin, tu de când ai permis pentru motocicletă?
Se panichează puțin, dar își revine repede.
- De..de mâine.
Îl împing și mă ridic de pe hintă încercând să-i pun casca pe cap nu înainte de a-i lăsa o pupă pe frunte.

Mergem undeva unde nu prea circulă mașinile aproape deloc pentru a mă învăța și pe mine să conduc o motocicletă.
După câteva eșecuri și câteva dați în care era să cad, reușesc și eu să o conduc. Sunt așa fericită.
- Putem merge și în pădure? Te rog, te rooog! insist eu.
- Cred că da, dar care dintre noi conduce?
- Bineînțeles că tu. spun încântată.
- Ok, atunci urcă sus și să-i dăm drumul.

Seara :

Mă lasă în fața blocului, conducându-mă până la interfon.
- Cum ți s-a părut ziua de azi?
- A fost genială, jur, te iubesc atât de mult!
- Și eu te iubesc pui! Acum, te las, să nu zică mama ta că nu te las să mergi acasă, noapte bună, ai grijă de tine. spune punându-mă pe frunte.
- Și tu să ai grijă de tine.
Se uită în ochii mei lung, apoi mă sărută, îmi face cu ochiul și pleacă. Îl ador atât de mult.
Când ajung acasă o sun pe Kaila pentru a-i povesti tot ce s-a întâmplat în ultima perioadă.
- Spune-mi și mie, ce e așa special la băiatul ăsta încât de fiecare dată îl iubesc ca-n prima zi?
- Singurul lucru special la băiatul ăsta e că îl iubești tu. spune Kaila în timp ce zâmbește.
- Trebuie să închid, mă sună Kevin, mai vorbim noi, noapte bună!
- Noapte bună! vocea Kailei e foarte obosită.

- Da?
- Cu cine vorbeai? întreabă el
- Cu Kaila, de ce? spun mirată.
- Credeam că mă înșeli. zice cu puțină tragere de inimă..
- Asta aveai de gând să-mi spui?
- Nu, te-am sunat să-ți spun noapte bună și să văd cum te simți. Ești ok? e atât de grijuliu.
- Da, tu cum ești?
- Sunt bine atâta timp cât ești tu bine.
Mai povestim cam jumătate de oră și nici nu știu când adormim cu telefoanele lângă ureche amândoi.