războiul sufletelor

34.

- Neața, s-a trezit dulceața! spune Zack când observă că m-am trezit.
- Neața și ție, ursulețule. spun strâmbând din nas.
Încearcă să o față șocată, după care mă mușcă de nas.
- Au! îmi duc mâna la nas.
- Hai că nu te.am mușcat atât de tare. își dă ochii peste cap.
- Ba da. M-a durut. mă încrunt la el ca și un copil mic.
- Parcă ai 2 ani, pe bune. se întoarce pe spate, dar mă urc peste el.
- Poate am, tati. ridic o sprînceană și încep să râd, după care îl mușc de buză.
- A, deci așa merge treaba, hm? începe să mă gâdile până în momentul în care ajunge el peste mine.
- Gata, stop, te rog. spun eu printre râsete.
- Azi unde mergem? adaug eu după câteva minute când în sfârșit mă lasă în pace.
- Păi, eu m.am gândit să fac eu micul dejun, să ne plimbăm în pădurea din spatele cabanei, apoi să mergem cu barca. Cum ți se pare? rânjește în colțul gurii.
- Minunat. Și pe seară ce facem?
- Acolo te las pe tine să decizi.
- Să facem un foc de tabără în fața cabanei, ce zici? Și să facem bezele? Te rog. fac botic de rață.
- Sună bine, rățușcă mică.
- Dovlecelule. strâmb din nas și îl pup pe obraz.

Normal că în pădure ne.am rătăcit de câteva ori, dar important e că am ajuns în siguranță la barcă, unde, când a vrut Zack să se dea în spectacol, încercând să o conducă el, era să ne înecăm...
Ne-am mai "bătut" puțin în apă înainte să facem focul de tabără, ca să ne încălzim mai bine la el.
- De ce trebuie să mănânci tu mai multe bezele? mă încrunt eu.
- Parcă te plângeai că ești grasă.
- A, deci mă faci grasă, bine. Mănâncăle tu pe toate. îi scot limba și i le întind și pe a le mele, ridicându-mă să plec înăuntru.
- Unde crezi că pleci? pune punga jos, mă prinde de mână și mă trage spre el, când se ridică în picioare, luându-mă în brațe.
- Înăuntru. De ce? Te deranjează?
- Da...puțin. nu vrea să arate tristețea, dar face niște ochi puțin triști, la care nu mă pot abține să nu râd.
- De ce râzi? adaugă el deranjat.
- Ai făcut niște ochi atât de simpatici. mă opresc din râs când văd că el e serios.
- Ești ok? adaug eu după câteva minute.
- Da, doar ador să te privesc. Am inpresia că ești atât de frumoasă sub lumina lunii.
- De ce? Ziua sunt urâtă? râd eu.
- Nu. N-am spus asta. se încruntă puțin.
- Păi asta ai sugerat... ridicm din umeri și merg înăuntru.
- Îmi e frig, merg să mă uit la un film. Te aștept înăuntru până stingi tu focul. încerc eu să dau explicații, dar defapt vreau doar cateva momente singură.
Merg și fac un duș, iar când ies, uscându-mă pe păr cu un prosop, observ că Zack încă nu a venit înăuntru. Mă uit pe geam și îl zăresc stând pe butuc, în fața focului, fumaând o țigară. Nu înțeleg de ce face asta acum, nu-mi dau seama ce s-a mai întâmplat iar cu el.
Totuși, îl las în pace să-și revină, se întoarce el când îi trece. Nici nu îmi dau seama când adorm, înainte să ajungă el sus, trezindu-mă în jur de miezul nopții, dar se pare că el a adormit afară. Îmi iau o pătură pe mine și una pentru el, și cobor jos să-l trezesc.
- Zack...trezește-te și hai sus. insist eu.
- Cât e ceasul?
- E trecut de miezul nopții.
- Nici nu mi-am dat seama când am adormit aici.
- E ok. Acum i-ați pătura asta pe tine și hai sus, vorbim mâine despre ce ai avut în seara asta.
- Dar n-am avut nimic.
- Te cred, de aia ai fumat, nu? dau din cap și nu-i mai zic nimic.
- Eram puțin nervos. spune el când ajungem sus.
- Vrei un ceai?
- Da. Chiar am nevoie, te rog. mă pupă pe obraz drept mulțumire.