războiul sufletelor

30.

- Știi să joci biliard? întreabă el după ce ieșim din cafenea.
- Nu....
"Și nu vrei să înveți? își lasă zâmbetul să iasă la iveală.
- Nu cred că mai sunt săli de biliard deschise la ora asta... spun încercând să mă scap.
- Te contrazici cu mine? Stau de mai mult timp aici decât tine. Cred că știu mai bine.
- Nu putem merge mâine?
- Dar azi ce are? Vrei să te scapi de mine? spune el încercând să facă o față tristă...
- Nu e vorba de asta...
- Dar atunci? Oricum nu prea petrecem mult timp împreună, având ore diferite. Deci te rog... face o față de cățeluș plouat.
- Bine, fie. Dar doar azi.
- Pentru asta, mâine mergem unde vrei tu. îmi face cu ochiul.
- Dar întâi mergem la cămin să mă schimb te rog? întreb eu.
- Fetele astea... spune în timp ce dă din cap într-o parte și alta.
- Deci...? ridic o sprînceană.
- Da.

- Durează mult? întreabă când eu fug repede în cameră, scoticund prin lucruri.
- Sper să nu. adaug în timp ce fug la baie.
Îmi iau un tricou alb cu "NASA" și o pereche de blugi albaștrii cu talie înaltă.
Când ies observ că s-a schimbat și el mai lejer, într-un tricou negru și pantaloni lejeri, gri.
- Ești gata? întreabă în timp ce își trece o mână prin păr, iar cealaltă la spate.
- Da. Mergem?
- Așteaptă.mă la mașină, vin și eu imediat. Nu durează mult. îmi întinde cheile de la mașină.
Normal că nu stau să mă plictisesc până vine el, și mă pun la volan, prefăcîndu.mă că conduc.
- Te distrezi? spune în timp ce îmi deschide ușa.
- Da. Până ai venit tu am fost până acasă și înapoi. schițez un zâmbet mic.
- Te cred. îmi face loc să pot să ies.
- Îți e dor de casă? mă întreabă când suntem aproape de destinație.
- Hm? întreb eu.
- Nu te face că nu ai auzit.
- Chiar nu am fost atentă. spun și îi scot limba.
Nu mai zicem nimic.
- Da...îmi e puțin dor. Dar nu foarte mult. Îmi place mai mult aici. adaug după câteva minute.
- Deci ai auzit întrebarea mea.
- Normal.
- Nici de fostul tău iubit nu îți e dor? mă privește scurt, după care e atent la drum.
Involuntar îmi scot telefonul și văd o grămadă de mesaje și apeluri ratate de la el. Perfect. O să facă o criză când o să îl sun înapoi.
- E totul în regulă? întreabă Zack.
- Da. A încercat să dea de mine dar aveam telefonul pe mut.
- Încă nu s-a obișnuit cu ideea că nu mai sunteți împreună?
- Nu cred. spun și îmi pun telefonul înapoi în buzunar.
- De ce nu îi spui pur și simplu să nu te mai caute?
- Cum aș putea să îi spun una ca asta după doi ani jumătate de relație? spun și simt cum o lacrimă îmi curge pe obraz.
O șterg repede să nu observe, dar se pare că am sperat degeaba, căci îmi ia mâna în a lui, în timp ce îmi lasă o pupă ușoară pe ea.
- O să fie ok. spune el după câteva momente de liniște.
Parchează mașina și când ajungem sus, parcă.l frământă ceva.
- E totul ok? întreb eu în timp ce el aranjează bilele și bețele pe masă.
- Da. De ce nu ar fi?
- Te văd agitat. Parcă te frământă ceva. în cerc să îl descos.
- De ce nu îți faci prieteni noi, să mai socializezi și cu alții, nu doar cu mine. Sau o prietenă cea mai bună. întreabă el gânditor.
- Păi...poate pentru că am ajuns doar de două săptămâni aici... Și plus, m-am împrietenit cu Lucas.
- Mai lasă-mă, tipul de un fătălău...
- Spui asta doar pentru că ești gelos... zâmbesc larg.
- De ce aș fi gelos dacă nici măcar nu suntem împreună? se încruntă el.
Nu mai zic nimic.
- Hai aici să îți arăt cum se joacă.
Iau unul din bețe în mână și mă pun lângă masă, aplicându-mă puțin în față, iar el vine în spatele meu, prinzînd și el bățul și mâinile mele, încercând să mă învețe să joc, dar cam degrabă. Nu mă pasionează acest joc. Mi se pare plictisitor.
După o oră încep să mă pricep din ce în ce mai bine la acest "joc" stupid, și a început să îmi placă.
- Încheiați jocul? Se închide sala... intervine paznicul.
- Da, sigur. Acum ne strângem. spune Kevin și strânge bilele.
Mă uit la ceas și observ că e deja miezul nopții. Nici nu mi.am dat seama ce repede a trecut timpul.
- Mâncăm ceva la Mc? După mergem să ne odihnim.
- Sigur.