războiul sufletelor

37.

A venit și ziua asta. Ziua în care trebuie să dau examenul de final de an. Am terminat și al treilea an de facultate...mai am unul și gata. O să-mi fie dor de tot ce ține legat de această facultate și de acest oraș. A fost o perioadă extraordinară a vieții mele.
Pe lângă acest examen, am mai dat un fel de pregătire penteu atestatul de anul viitor, la care am luat notă destul de mare față de cât mă așteptam. Mă bucură însă faptul că profesorii m-au lăudat datorită faptului că se vede că m.am chinuit mult să-l realizez. Sper ca și la acest examen să observe lucrul acesta, chiar mi-am dat silința.

Mă trezesc în jur de ora 6 datorită emoțiilor pe care le am, dar examenul începe abia la ora 12.
Merg să îmi fac rutina de dimineață, încercând în același timp să mă hotărăsc ce să mănânc în această dimineață. În final mă decid să-mi fac ceva mâncare coreeană pe care o preferam eu și Zack să o mâncăm în zilele importante, precum și cele de la sfârșitul săptămânii când ne uitam la film sau citeam împreună.

E numai 8 și eu nu mai am ce face. Dar totuși mă pun să probez posibile haine pe care aș putea să le port la examen.
Am probat tot dulapul și chiar nu știu cu ce să mă îmbrac. Am de ales dintre 2 ținute: fusta mea neagră cu cele 2 dungi albe din josul ei, șonetele lungi negre care au și ele 2 dugi albe aproape de genunghi și tricoul de la AC/DC băgat în fustă sau cealaltă ținută : blugi albaștri puțin largi, dar care se mulează la gleznă, șosetele lungi albe care au un curcubeu mai sus de gleznă și tricoul cu slipknot.
Habar nu am pe care să o aleg. 
După aproape jumătate de oră de cotrobăit, în speranța de a găsi și altceva mai frumos, căci totuși nu mă pot îmbracă cum merg în oraș la examenul ăsta, găsesc în final o rochie neagră pe care am portat-o de câteva ori vara asta, e preferata mea. E mai sus de genunchi, tip tricou, cu o bucată descoperindu-mi spatele și care se leagă într-o fundă drăgălașă sus, în spatele gâtului.
Mi-am prins 2 șuvițe de păr într-un coc aflat în vârful capului, iar restul parului l-am lăsat desfăcut și parfumul nu lipsește din context.
Și uite așa s-a făcut 10:30 și trebuie să-mi strâng lucrurile împrăștiate peste tot, pentru a-mi găsi minunatul examen și să plec în căutarea sălii unde se ține examenul.

[.....]

A fost destul de lejer, prezentatrea a fost perfectă, iar examenul genial, acum trebuie doar să aștept până mâine rezultatul. Dar mulți profesori de-ai mei, chiar dacă nu au spus-o încă, erau foarte surprinși și mândrii în același timp, ceea ce mi-a dat mai multă încredere în mine.
Numai bine căci până mâine îmi fac bagajele pentru întoarcerea acasă. De abea aștept, sincer. Abea aștept să-mi văd cățeii și pe mama. 

[.....]

Tot ce am făcut în noaptea asta a fost să citesc, să mă uit la un film tâmpit, să ascult muzică, să mă uit oe geam, pe scurt am pierdut vremea degeaba. Am dormit în jur de 2 ore.

Am făcut o plimbare dimineață până la locația unde se afișează rezultatele, și aparent am luat notă maximă. Sunt atât de fericită, încât nu mai îmi vine să plec de aici. Nu îmi vine să cred. Și eu vedeam atâtea defecțiuni în acea lucrare.