Când ajungem înapoi la cămin observ un urs mare pe patul meu, acoperit până la gât. Deci de asta m-a pus să îl aștept la mașină.
- Îți place? întreabă Zack cu o față puțin perversă.
- Dar....cu ce ocazie? evit să.i arăt fericirea, încercând să par indiferentă.
- Doar așa... se întristează văzând că nu sar în sus.
Ridic o sprînceană și îmi pun mâinile în sân, asteptând un răspuns mai concret de la el.
- Cu ocazia că ne-am cunoscut și că ne înțelegem atât de bine... adaugă el ripostând.
Toată noaptea am dormit cu ursul în brațe, și normal că Zack nu a ratat ocazia să îmi facă câteva poze de "șantaj".
Cam așa arată ursul :
Dimineață :
- Hai să nu mergem azi la prima oră. îi spun lui Zack din pragul ușii, în timp ce el se spală pe dinți.
- Și unde ai vrea să mergem?
- La cafeneaua noastră..
- Avem și cafenea mai nou.. încearcă să pară sarcastic.
- Acolo unde am avut primul sărut. spun și îmi dau ochii peste cap.
- Deci..? adaug eu când observ că nu mai zice nimic.
- Nu știu ce să zic... De când am început facultatea nu ai lipsit o dată, acum ce te-a apucat?
- Pur și simplu nu am chef de oră, vreau doar să ne mai relaxăm. încerc să nu mă împiedic de un tricou de al lui.
- Ce-i cu tricoul ăsta? adaug eu după ce mă stabilizez să nu cad.
- Trebuie pus la spălat, dar am uitat de el. încearcă să se scoată.
- De câte ori ți-am mai spus să nu îți mai lași hainele așa aruncate? ridic tonul la el.
- Scuze, nu o să se mai întâmple. spune în timp ce vine la spatele meu și mă strânge într-o îmbrățișare puternică.
- Dacă tot nu ai chef de ore, hai să nu mergem toată ziua. propune el jucându.se cu degetul pe burta mea, lăsându-mi o pupă ușoară pe gât.
- Ori doar prima oră, ori deloc. încerc să ies din îmbrătisarea lui.
- Bine, bine șefa. Doar prima oră.
Sar la el în brațe de fericire.
Aproape de cafenea, mă ia de mână fără să zică nimic.
- De ce? întreb eu.
- De ce, ce? se face că nu știe despre ce e virba.
- De ce m-ai luat de mână?
- De ce nu? dă din cap și își trage mâna încet.
- Bine, dacă nu vrei, nu insist. adaugă el.
- Ba vreau! îi smucesc mâna și i-o strâng.
- Ce indecisă poți să fi... spune el.Seara la cămin :
- Vrei un ceai? întreabă Zack.
Nu îi răspund căci sunt supărată pe el din cauză că el n-a mai venit la facultate după faza cu cafeneaua...
- Încă nu mă bagi în seamă? adaugă după câteva minute.
- Citesc... răspund sec.
- Și nu poți spune da sau nu?
Tot nu îi răspund.
- Eu totuși îți fac unul.
Începe să fredoneze o melodie pe care o ascult eu destul de des. Face asta ca să mă provoace să cânt și eu, să-mi treacă supărarea și să-l bag din nou în seama. Asta face mereu. Dar de data asta nu-i merge așa.
- Am să ți-l las chiar aici, pe noptieră. Sper să nu faci ca de obicei, să l verși fără să vrei. spune Zack în timp ce îmi ia cartea din mână și o pune pe noptiera lui, se întinde peste mine și mă cuprinde într-o îmbrățișare călduroasă.
- Mă ierți? se miligește așa cam jumătate de oră.
- Bine, fie. Te iert. accept în momentul în care începe să mă gâdile în talpă.
- Mâine e partyul ăla fain, mergem? insistă Zack.
- Nu, mulțumesc.
Se încruntă la mine, asteptând o explicație destul de bună pusă la punct, încât să mă lase la cămin.
- Ți-am spus faza cu partyul când am fost cu Kevin...
- Dacă asta s-a întâmplat o dată, cu Kevin, asta nu înseamnă că se v-a întâmpla și acum, cu mine. Deci te rog. face o față de cățeluș.
Nu. spun destul de încrezătoare.
- Ce vrei să fac ca să vi la partyul ăsta? spune în timp ce se ridică din pat.
- Nimic. Pur și simplu nu vreau să vin. Nu înțeleg de ce insiști atât de mult...
- Pentru că țin la tine, nu vreau să stai aici singură, vreau să ne distrăm împreună. se încurcă el în explicații.
- Și eu țin la tine, dar ne putem distra și stând și făcând un chec, de exemplu. Sau citind undeva în natură. Sau mai frumos, mergând undeva într-o mini-excursie. Ce zici? Nu sună mai bine decât un party unde bei până nu te mai poți ține pe picioare și nu îți mai amintești nimic următoarea zi? ridic eu puțin tonul.
- Bine. Fie. Iar facem ce vrei tu. O să mergem undeva. Dar nu acum, în vacanța de vară. Ca să facem și ce vreau eu. E ok așa? spune el puțin supărat.
- Da. mă strâmb la el.
CITEȘTI
războiul sufletelor
Romance[Finalizată] Ioana îl iubea în secret pe Kevin, dar se pare că acesta știa. Își bat joc unul de altul până ajung să se iubească. Povestea dintre cei doi se complică când, după doi ani jumătate de relație, Kevin este obligat de tatăl său să meargă cu...