Contractul

Maddox

    Răbdarea mi se disipează cu rapiditate, lăsând flăcările iadului să pună stăpânire pe mine și nervii mei. Totul se întunecă în jurul meu, mintea mea blocându-se pe imagina idiotului de Smith ținându-te de mână, Cate.

    Fără vre-un preaviz, apăs rapid mânerul alb al ușii care te ascunde și pășesc grăbit înăuntru, provocându-i privirea idiotului să se ridice spre mine. Cel care-l privește furios, cu ochii roșii de nervi și gata să-l bată măr.

    — O să te las și pe tine să stai cu ea, două minute! spune el, ridicându-se de pe scaunul din metal, ștergându-și lacrimile mincinoase și pășind spre mine.

    Dar discuția de afară, nu s-a terminat. N-o voi lăsa să se termine așa, Cate. Nu-l voi lăsa niciodată în pace pe tipul ăsta care pretinde a-ți fi soț, însă care te-a rănit cel mai tare dintre toți cei din jurul tău.

    — Nu am nevoie de permisiunea ta ca să rămân singur cu Cate! îl anunț, spunându-i asta pe un ton jos, șoptit agățându-i încheietura stângă înainte ca el să părăsească salonul.

    Deși privesc podeaua de la picioarele noastre în scopul de a-mi menține calmul și a nu răbufni de draci spunându-i și ce nu cred despre el și acțiuniel lui, știu că se uită la mine în stare de șoc. Nu e nevoie să fii un geniu pentru a realiza asta.

    — Ba ai, crede-mă! îmi răspunde plin de sine, ochii mei ridicându-se amenințător de ficși într-ai lui.

    Cine naibii se crede tipul ăsta? Cu ce tupeu îmi vorbește așa? A uitat prin câte a făcut-o să treacă? Ce, acum el e Bunul Samaritean, iar eu nu? Cate n-ar fi fost niciodată în starea asta de legumă, dacă n-ar fi fost el. Știu sigur asta. Nimeni nu-mi cunoaște prietena mai bine decât mine.

    — Nu totul se mișcă în jurul dorințelor tale, Conrad Smith. Iar fata pe care-ai adus-o în starea asta, cu atât mai puțin! 

    Îi scuip cuvintele direct în plină față de nenorocit, chipul lui devenind ușor palid în timp ce pe fața mea se poate citi clar mândria că l-am lovit exact acolo unde doare cel mai tare. Orgoliul lui a fost călcat în picioare de un biet datornic fără scrupule, după cum chiar el consideră.

    — Ai dreptate, știi? Nu totul se învârte în jurul meu, ci al fetei pe care presupui că o iubești mai mult decât oricine. Nu-i așa, Maddox? spune el, lovindu-mă dur și fără milă, exact în punctul cel mai sensibil al oricărui bărbat îndrăgositit. Inima.

    — Eu voi fi cel care va rămâne cu Cate, Conrad. Te asigur de asta, îi spun printre dinți, apropiindu-mă centimetric de fața lui, doar pentru a mă bucura de fața pe care o face.

    — Perfect. Atunci să înceapă războiul, băiete. Dar te asigur că frumoasa mea va ști pe ce fronturi se vor da bătăile dintre bine și rău! rostește sigur pe el, zâmbind mândru, apoi părăsește salonul.

    Furios peste poate, privesc ușa cum se închide la doar câțiva metri de mine și jur că-mi vine s-o scot din balamale. Dar mă voi calma. Nu te voi stresa și pe tine, Catelin, cu astfel de probleme. Voi rezolva eu singur problema numită Conrad Smith, chiar dacă va trebui să apelez la cei mai nemiloși oameni pentru asta.

    Îmi trec mâna prin păr, agitat și pășesc spre scaunul de pe care s-a ridicat idiotul, așezându-mă imediat ce-l șterg bine cu un șervețel. Sunt aici acum, Cate! Am venit să te văd! Haide, deschide-ți ochii frumoși și privește-mă cum doar tu știi s-o faci!

    — Am venit, Cate și nu te voi lăsa să mai pleci de lângă mine, niciodată! îți spun cu voce tare, privindu-te cum îți menții în continuare ochii închiși.