Contractul

Conrad

    Nu știu cine se crede tipul ăsta sincer să fiu, dar nici nu am răbdarea să descopăr reala sa identitate de sub masca de "băiat bun" pe care mi-o afișează încă de când a venit.

    Cuvintele lui mi se repetă în urechi asemeni unui disc stricat, iar eu știu că nu se va opri aici. Indiferent de ce va fi, știu eu cum să-l țin departe de tine, iubirea mea.

    Ajunși afară, deși nu știu cu exactitate ce gândește, am deja o idee despre asta. Așa că nu voi renunța la asta cu nici un chip. Dacă e nevoie să-l bat pentru a-i băga mințile în cap, atunci o voi face. De aceea îl împing spre zidul opus, fixându-l cu privirea.

    — Vei sta departe, Maddox! Altfel îți jur, nu voi avea liniște până nu dispari din viețile noastre! îi spun, privindu-l cum stă lipit de ușa aia blestemată de parcă ar putea-o readuce înapoi doar cu o privire. 

    Idiotule! Și tu ai adus-o în starea asta! Nu e numai vina lui! îmi repetă conștiința, pumnii mei strângându-se nervoși pe lângă corp.

    — Îți jur Maddox. Dacă va păți fie și cel mai mic lucru fata la care te uiți acum, vei plăti nu scump, ci foarte scump! rostesc cu voce tare, oprindu-mi conștiința din a-mi urla în urechi vinovăția de a te fi privit fugind din calea mea, Cate, concentrându-mi întreaga atenție asupra idiotului din fața mea.

    — Iar tu vei plăti cu viața ta faptul c-ai băgat-o aici! îmi urlă asta în plină față, forțându-mă să-i agăț gulerul gecii și să-l ridic pe vârfuri, fixându-l cu privirea.

    Pe mine nimeni nu mă amenință. Iar un păcălici "îndrăgostit" de soția mea, cu atât mai puțin. Ce-o să-mi facă? Ce-mi poate face el în comparație cu ce îi pot face eu lui?

    — Ai mare grijă la ce scoți pe gură, băiete! rostesc printre dinți, privindu-l fix cum se uită în ochii mei de parcă chiar m-ar convinge de puterile lui.

    N-oi fi eu tocmai cel mai bun și calm bărbat de pe planetă, însă faptul că am învățat să-mi controlez oarecum impulsurile animalice, ți se datorează ție, iubirea mea!

    De aceea, oricât mi-aș dori să-l fac bucăți chiar aici pe "micul amorez", prefer doar să mă gândesc la tine și cuvintele tale, Cate, decizând să-l las pe idiot să coboare din mâinile mele însă doar atât cât să atingă podeaua cu picioarele.

    Nu-i eliberez strânsoarea de la gât cu nici un preț, căci simt cum în interiorul meu se dă o luptă grea între inimă și conștiință. De aceea îl trag pe idiot mai aproape de mine, milimetrizând practic distanța dintre fețele noastre.

    — Ascultă, Maddox. Nu sunt tocmai bărbatul pașnic pe care ți-l închipui tu, așa că ai mare grijă la amenințările tale. Nu vreau s-o rănesc pe Cate, făcându-ți un rău mai mare decât cel de a te ține departe de ea. Înțelegi? îi scuip cuvintele în plină față, furia putându-se citi destul de clar pe fața lui.

    — Aștept nerăbdător primul tău pas, Conrad! rostește el, eu împingându-l ușor și ignorându-l pentru următoarele ore.

    Medicii încep să iasă în cele din urmă din salon, așa că-i agăț mâna unuia dintre ei, simțindu-mă mai agitat ca niciodată. Privirea medicului trecut de prima tinerețe din fața mea se ridică în ochii mei triști, furioși și panicați ca naiba. Simt cum în gât mi se formează un nod din ce în ce mai dificil de îndepărtat și cu toate astea lupt să-l fac să alunece în stomac.

    — Am reușit s-o stabilizăm, dar..., spune bărbatul cu bonetă albă și halat albastru din fața mea.

    Pumnii mei strâng încheietura lui, ochii mei întunecându-se de draci, sprâncenele mele formând o linie curbată și suficient de vizibilă ce anunță pericolul înainte de începere. Medicul aproape că se albește la față văzându-mă așa, amintirea promisiunilor făcute ție lovindu-mă în mijlocul pieptului, ca mii de săgeți ascuțite destinate să mi-l străpungă, Cate.