Contractul

Lucian

    Sunt confuz. Beat. Semiadormit. Înfierbântat. Mahmur. Iar văzând-o pe ea acolo, în fața mea...supraveghindumă ca pe un copil, mă face să vreau să știu de ce face asta. De ce mă ajută, dacă mă urăște? Mi-a spus-o destul de clar și tare, zilele trecute.

    Îmi trec mâinile prin părul ud și mă ridic în picioare, ajutândumă de pereții de sticlă ai dușului. O aud mișcându-se de la locul eu și-mi mut privirea spre fata din afara dușului, pe care o văd ieșind rapid din baie și pot jura că am auzit-o plângând. De ce? Habar nu am. 

    Imediat ce termin dușul, încă nu mă simt în proporție de 100% funcțional, așa că mă ajut de pereții din jur pentru a ieși din baie, spre dormitor. Ajung în dormitor, unde domină o liniște tulburătoare în timp ce în capul meu încă se aud țipetele și muzica din bar. Cad lat pe patul gol și mă las purtat în lumea viselor, mai mult decât dacă aș fi avut cu adevărat nevoie de asta.

...

    Un urlet ca de lup mă trezește ca din morți, iar eu îmi ridic cu greu capul dintre perne. Lumina soarelui ce pătrunde în cameră, mă face să realizez că deja e ziuă, așa că încerc să mă adun printre cearșafuri pentru a opri ringtonul enervant al telefonului mobil. Însă când văd apelantul, simt de parcă durerea mea de cap și mahmureala încă persistă, iar eu am nevoie urgent la baie.

    Întorc telefonul cu fața în jos, punându-l pe Silent și cu greu îmi adun picioarele coborând din pat. Însă când simptomul de greață, în combinație cu mahmureala îngrozitoare și senzația de vomă ce pune stăpânire pe corpul meu își fac apariția, aproape că mă împiedic în propriile picioare doar pentru a ajunge la timp la baie.

    Nu știu dacă e soarta, destinul, Dumnezeu sau blestemul vieții mele, însă am „norocul" de a mă ciocni acolo de însăși fata cu care m-am căsătorit și care îmi aruncă una din cele mai urâte priviri ale ei. De parcă m-ar putea impresiona, asta. Însă cum nu am nici timp de analiză și nici de a-i spune că nu e nevoie să stea după mine, aproape că alerg spre wc-deschizându-l și lăsând să iasă din mine chiar și ce nu am consumat seara trecută.

    Un chicot de amuzament se aude din spatele meu, iar când îmi ridic capul din wc și îmi rotesc capul spre sursa chicotului de amuzament, o văd pe ea stând acolo, în spatele meu și privindumă de zici că aș fi vre-un clown ce face ceva amuzant. Mă înfurii și mă adun de jos, ridicândumă în picioare, gata să atac însă când mă vede o șterge rapid din fața mea. Doamne, ce fel de fată mai e și asta?

    — Te-ai trezit devreme, se pare! mă întâmpină vocea ei încă de la intrarea în dormitor, iar eu îmi scutur capul confuz, căci o văd diferit față de cum arăta acum câteva secunde. Ce naibii, cât am putut bea?

    — Și...tu!? spun eu, scărpinândumă în cap în timp ce ea desface niște sacoșe cu mâncare, probabil. 

    O privesc și-i analizez fiecare mișcare și jur că nu-nțeleg. Ce se petrece? Acum câteva clipe era în baie, acoperită doar de un prosop minuscul, iar acum e și îmbrăcată și cu părul prins într-o coadă de cal și cu zeci de sacoșe în mâini. Doamne, înebunesc?

    — Am fost la supermarket și am luat câteva sandwich-uri, două cafele tari și niște schimburi pentru tine, de peste drum. Hainele de ieri, le-am băgat la mașină! spune ea, privindumă în ochi, în timp ce eu încerc să realizez ce-mi spune.

    — Iar eu ar trebui..., spun însă mi-o taie rapid, luândumă prin surprindere. Clar, trebuie să mă obișnuiesc să facă asta.

    — Nu trebuie să-mi mulțumești, pentru că am luat mai multe decât ar fi fost necesar. Scuză-mă că nu-ți cunosc măsurile! spune ea, iar eu las prosopul să-mi cadă de pe umeri și fac un pas spre ea.