Atinge-mi sufletul

Capitolul 10

Ziua de luni m-a găsit mai epuizat ca niciodată. Mi-am petrecut tot timpul cu Aimee. În prima seară nu mi-am dat seama prea bine ce s-a petrecut. M-a luat prin surprindere când m-a cărat în biroul ăla și m-a lăsat să fac ce vreau cu corpul ei. Nu știam ce fac, m-am lăsat condus de instinct. Nu eram în stare să gândesc coerent. M-am dezmeticit abia după ce am ajuns înapoi la masa prietenilor mei și am început să pun lucrurile cap la cap.

Când și-a terminat programul, Aimee m-a căutat în club și am plecat împreună la ea acasă. Sâmbătă și-a luat liber, deci am petrecut tot weekendul în pat. E incredibilă! Are atât de multă energie, deși nu am dormit mai mult de zece ore tot weekendul. Tind să cred că este nimfomană sau ceva, dar nu mă plâng. Nu am avut niciodată parte de o femeie care să îmi ofere atât de multă plăcere. Și am avut destule femei.

Mă trezesc cu brațele ei încolăcite în jurul taliei mele, și picioarele încrucișate cu ale mele, și o privesc dormind. Zâmbește și în somn femeia asta. Analizând-o, realizez că nu știu mare lucru despre ea. De fapt, nu știu decât că o cheamă Aimee și că îi place să facă sex. Ceea ce ar trebui să fie suficient. Dar de ce simt nevoia să aflu mai multe?

                    În mod normal, nu-mi păsa de detalii. Cu cât mai puține știam unul despre celălalt, cu atât mai bine. La o femeie, nu mă interesează să știu câți ani are, ce culoare îi place sau alte rahaturi de genul ăsta. Mi-e de ajuns să arate bine și să își desfacă picioarele pentru mine. Sau mi-era, pentru că acum aș vrea să știu ce-i place să mănânce, pentru a-i pregăti micul dejun.

                    Îi sărut creștetul capului, iar ea începe să se foiască lângă mine. Încerc să nu mă mișc, pentru că nu vreau să o trezesc. Este abia ora șase dimineața. Dar când mâinile ei încep să se plimbe ușor peste abdomenul meu, îmi dau seama că deja s-a trezit. Și are de gând să trezească pe toată lumea, și aici mă refer la amicul meu care, deși epuizat, rezistă greu farmecelor lui Aimee.

                    Dar eu am alte planuri, așa că îi cuprind mâinile în ale mele și le ridic până la nivelul buzelor, depunându-i săruturi mici în palme și pe încheieturi.

                    — Zi-mi ceva despre tine, Aimee, o rog eu.

                    — De ce vrei să afli lucruri despre mine, Dante? mă întreabă pe un ton ușor amuzat.

                    — Pur și simplu, spun ridicând din umeri în același timp.

                    — Și cam ce ai vrea să știi?

                    Se ridică într-un cot, sprijinindu-și bărbia pe pieptul meu și privindu-mă adânc în ochi. Privirea i-a devenit serioasă, la fel și tonul vocii.

                    — Orice. Doar vorbește-mi despre tine, îi șoptesc și o trag mai aproape în brațele mele.

                    — Păi, nu sunt prea multe de spus despre mine, sincer. Provin dintr-o familie disfuncțională, am avut o copilărie nasoală, am fugit de acasă când aveam șaișpe ani, și de atunci mă întrețin singură. Am douăzeci și cinci de ani și îmi place să fac sex. Nu știu dacă ai nevoie de mai multe detalii, spune râzând la final.

                      Bine, păi nu chiar la asta mă refeream când i-am cerut să-mi povestească despre ea. Acum, nu pot să mă abțin să nu mă gândesc că, la fel ca mine, ea afișează un chip care nu o reprezintă. Zâmbește pentru că așa o cere societatea. În spatele fiecărui om care are o viziune superficială asupra vieții, se află de cele mai multe ori o tulburare psihică. Iar după tonul folosit și privirea ei pierdută, mi-am dat seama că a suferit în copilărie, deși nu vrea să arate asta.