Atinge-mi sufletul

Capitolul 46

              
Ariel

             Locul ăsta arată incredibil! Încă de când am ajuns în parcare m-au cucerit toate luminile de pe aleea pietruită care dă spre cabana din depărtare, de pe malul lacului. De o parte și de alta a cărării sunt plantate diferite tipuri de flori exotice, iar din loc în loc, câte un felinar răsare dintre ele, expunându-le frumusețea. Muzica răsună în toată parcarea, iar cu cât ne apropiem de cabană, cu atât simt nevoia să îmi acopăr urechile cu palmele.

               Dar nu o fac, pentru că ador această senzație. Zâmbetul mi se lărgește incontrolabil pe față când realizez că în sfârșit sunt pe cale să intru la o petrecere. Prima petrecere din viața mea! Iar până în acest moment, nici nu mi-am dat seama cât de mult mi-am dorit să particip la una.

                Dante are brațul stâng petrecut peste umerii mei, iar în mâna dreapta își ține țigara aprinsă din care trage regulat ca și cum viața lui ar depinde de asta. Am observat că nu fumează niciodată în mașină, și cum drumul până aici a durat aproape o oră, este deja la a doua țigară de când am ajuns. Din când în când, își apleacă capul spre mine și îmi sărută tandru tâmpla sau creștetul capului.

Iubesc sentimentul de siguranță pe care mi-l dă bărbatul de lângă mine. Totuși, cu cât ne apropiem mai mult de intrarea în cabană, cu atât inima începe să-mi bată mai tare. Un fior scurt îmi traversează corpul lăsând în urma sa un tremur slab. Înghit în sec când încep să mă gândesc că poate nu a fost o idee atât de bună să vin aici. Nu sunt încă complet vindecată și nu aș vrea să fac un atac de panică. I-aș strica petrecerea lui Karen și nu sunt sigură că aș face o bună primă impresie.

Dante a simțit imediat schimbarea mea de stare și se oprește din mers, întorcându-mă cu fața spre el. Mă privește fix în ochi și îmi așează o șuviță de păr după ureche, apoi, cu aceeași mână, îmi mângâie tandru obrazul.

— Îți promit că nu o să las pe nimeni să te atingă, îmi spune fixându-mă cu privirea. În afară de mine, bineînțeles, chicotește. În plus, e o petrecere restrânsă, iar casa asta e imensă. Nu ai de ce să-ți faci griji, iubito, adaugă și îmi sărută cast buzele.

Își strecoară degetele între ale mele și mă trage după el spre intrare. Când ajungem în fața ușii, Dante apasă butonul soneriei, apoi se așează în spatele meu și își înfășoară brațele în jurul meu, lipindu-mi spatele de pieptul lui tare.

Ușa se deschide mai repede decât mă așteptam, din spatele ei făcându-și apariția cele două prietene ale lui Dante. Ochii mi se opresc prima dată pe Emma, pe care am cunoscut-o în urmă cu ceva timp, când am fost pe insulă. Însă Emma din fața mea arată complet diferit de cea din parc. Dacă atunci era îmbrăcată într-o salopetă de vară lungă, din in, acum are pe ea nici mai mult, nici mai puțin decât un costum de baie minuscul și o pereche de pantaloni scurți din blugi, ai căror nasturi sunt descheiați, lăsând la vedere slipul. Ceea ce mă uimește cel mai tare este că tot corpul ei este plin de tatuaje.

Lângă ea stă o brunetă cam de aceeași înălțime, îmbrăcată ceva mai decent. Sau mă rog, cel puțin rochia albă, aproape transparentă pe care o are peste costumul de baie acoperă ceva mai multă piele. Este incredibil de frumoasă și trebuie să recunosc că nu mă simt prea confortabil știind că fetele astea care arată ca decupate dintr-o revistă sunt prietenele cele mai bune ale lui Dante.

— Uite cine s-a hotărât în sfârșit să-și facă apariția, începe să vorbească bruneta și își așează palmele pe șolduri, privindu-l îmbufnată pe Dante. Ai noroc că nu ai venit singur, că ți-aș fi trântit ușa în nas!