Atinge-mi sufletul

Capitolul 28

Ariel

                      Am fost atât de naivă. M-am lăsat să cred că între mine și Dante se înfiripa ceva. Am crezut că poate și el simte pentru mine același lucru pe care îl simt eu pentru el. Nu știu dacă este iubire, căci nu aș avea de unde să știu cum se simte, dar atunci când sunt în preajma lui, mă simt diferit. Iar atunci când nu este lângă mine, mă gândesc neîncetat la el.

Am fost aproape de a avea parte de primul meu sărut, dar el a ales să plece, lăsându-mă singură în casă, fără să îi pese că pentru mine era extrem de important momentul pe care tonul de apel al telefonului său l-a întrerupt. Am plecat în camera mea și am încercat să mă conving că mai mult ca sigur ceva rău s-a întâmplat, dacă a ales să plece așa. Nu am înțeles totuși de ce nu m-a privit deloc în ochi după ce a revenit în cameră.

La scurt timp am auzit ușa de la intrare închizându-se zgomotos, iar eu am rămas singură și tot ce am putut face a fost să îl aștept. M-am întins în pat și mi-am luat cartea pe care o începusem zilele trecute. Am citit până când somnul m-a furat și am adormit cu cartea pe piept. M-am trezit în miezul nopții și primul lucru pe care l-am făcut a fost să ies din camera mea pentru a verifica dacă Dante a ajuns acasă.

Ușa de la camera sa era închisă, iar înauntru era liniște, așa că am apăsat timid pe clanță și am deschis-o încercând să nu fac niciun zgomot. În dormitorul lui era o lumină slabă provenită de la lampa de pe noptieră. Am rămas înțepenită în pragul ușii atunci când am observat că Dante nu era singur. O femeie brunetă, îmbrăcată într-un tricou bărbătesc și o pereche de boxeri stătea încolăcită peste trupul dezgolit al lui Dante. El avea pe el o singură pereche de pantaloni scurți din bumbac, iar brațele lui o țineau strâns pe brunetă la pieptul său.

Am simțit cum respirația mi se oprește și corpul începe să îmi tremure involuntar și am ieșit din dormitorul lui înainte ca unul dintre ei să se trezească și să îmi observe prezența. Nici nu am mai închis ușa în urma mea, ci m-am repezit în propria cameră, unde m-am încuiat și am plâns pentru următoarele câteva ore.

Nu știu când am adormit din nou, dar mă trezesc atunci când razele soarelui îmi invadează corpul slăbit. Mă ridic cu greu din pat. Capul mă doare îngrozitor, iar tristețea care a pus stăpânire pe mine m-a secat de toată energia acumulată în ultimele zile. Intru în baia din camera mea și tresar atunci când îmi văd reflexia în oglindă. Părul meu este încâlcit și arată ca un cuib de berze, iar două pete vineții și-au făcut loc sub ochii mei de culori diferite.

Fac un duș prelungit și rămân în șezut sub jetul fierbinte de apă încă câteva minute bune. Pielea îmi sfârâie sub picăturile care îmi lovesc fără milă trupul și ies din baie atunci când degetele mi se încrețesc și îmi înfășor corpul într-un prosop pufos. Tot acest proces este un chin pentru mine. Mă îmbrac în trainingul pe care l-am abandonat în zilele care au trecut și cobor cu pași mărunți spre bucătărie.

În mod obișnuit nu aș fi ieșit din camera mea. Nu vreau să mă întâlnesc cu Dante și bruneta cu care dormea aseară. Dar stomacul meu este revoltat și îmi cere cu disperare ceva de mâncare. Așa că merg încet și când îmi dau seama că este liniște jos, cobor scările cu viteză. Mă reped la frigider de unde scot un iaurt și iau câțiva biscuiți din dulap, hotărâtă să le mănânc în liniștea dormitorului meu.

Norocul nu este însă de partea mea. Imediat cum închid ușa frigiderului, după ea apare exact fata brunetă pe care îmi doream să o evit. Ea se uită nedumerită la mine, aruncându-mi săgeți din ochii ei verzi. Este înaltă și slabă, tricoul care bănuiesc că este al lui Dante abia acoperindu-i fundul. Eu las privirea în jos și vreau să mă strecor pe lângă ea, dar chiar atunci în spatele intrusei apare Dante, căscând zgomotos și întinzându-și oasele.