Din iad in Rai și invers

Capitolul 12 Surpriză!!!

Din acea seară lucrurile sau schimbat puțin între noi, m-am împăcat cu gândul că noi formam un cuplu, doar că mă deranja faptul că, în timpul serviciului eram doi necunoscuți. Îmi derulau în minte tot felul de filme, în care el era personajul negativ.
Dar cu toate astea, devenisem ușor dependentă de el, a urmat o perioadă cu foarte multe zâmbete.

Imi plăcea felului în care se comporta cu mine, când eram schimbul 3 mereu venea cu un sandviș de acasă, făcut de el. Îl împacheta în șervețele colorate, de fiecare dată când îmi aducea un sandviș îmi scria pe șervețel un mesaj diferit în fiecare zi. Eram fericită, după ani de zile, acum simțeam și eu ce gust are fericirea... și e fantastic....
E copleșitor, am parte de multe stări și emoții când e el în preajma mea. Cred că îl iubesc, dar n-am curajul să-i spun, îmi e frică... Îmi e frică că el se va juca cu sentimentele mele, iar apoi va pleca lăsându-mă că pe o " epavă la mal" .

La terminarea programului, am vrut să plec acasă, dar mi-a ieșit el în cale.

- Hai să cunosti orașul! îmi spune el

- Da!

- Știu un loc în care o să simți cum ți se "taie respirația".

Ma dus într-un loc foarte înalt unde se vedea tot orașul, am amuțit de ceea ce am văzut și am început sa plâng de emoții.

- Nu mai plânge, că o să te fac fericită!

Se apropie de mine si îmi șterge lacrimile dându-mi încredere în mine, dar mai ales încredere în el.

- Te iubesc, prostițo!

- O să dureze ceva timp până o să te cred..

- O să te convingi cu timpul că nu glumesc. Mai am o surpriză pentru tine. Vrei să mergi cu mine?

- Da! îi spun zâmbind

Am plecat cu el, ne-am urcat în mașină și am mers la apartamentul său. Înăuntru era totul frumos aranjat. Era o cină romantică, s-a gândit la toate, era o atmosferă plăcută. Gândul meu obișnuit, care apărea mereu când îi călcam pragul casei, dispăruse.

Eram cu totul alt om, îmi doream să trăiesc clipa la maxim și m-am lăsat dusă de val. Mi-am dorit acel lucru de care îmi era teamă. M-a făcut să-mi înving frica și să fiu încrezătoare. Acum aveam pe cineva alături de mine pe care mă puteam baza oricând. Era cineva care avea grijă să fiu fercită.

A fost o seară plăcută pentru mine. Mi-am petrecut ziua la serviciu cu zâmbet, vorbind non-stop prin mesaje cu el. Eram atât de fericită.
Când am terminat programul, mă urc cu Stela în autobuz, aveam locurile noastre, cât mai în spate, dar pe locul meu de la geam era Ștefan. Nu știam de ce e aici, deoarece el are mașină personală.

Când mă vede, vine spre mine, ignorând privirile celor din jur, se apropie și îmi dă un trandafir portocaliu. Am rămas tăcută de emoții și îmi simțeam obrajii arzând, mă simțeam stânjenită de toate privirile ațintite asupra mea. El fiind singurul neafectat, mă strange în brațe.

- Sper să-ți placă! Ne vedem mâine!

Mi-am înghițit cuvintele, el a plecat, iar eu nu știam cum să ajung mai repede pe locul meu. Am rămas ghemuită pe scaun, cu capul lipit de geam si cu gândul la el.
Primesc un mesaj:

📩
| Ștefan: Te iubesc! ❤ Sper că ți-a plăcut trandafirul
| Maria: Mulțumesc! ❤
|Ștefan: Oricum n-o să fie singurul pe care îl primești de la mine...

Am continuat să vorbim prin mesaje până când am ajuns la stație. M-am ridicat de pe scaun stând cu capul în jos, încercând să evit pe cât posibil privirile colegilor.