Din iad in Rai și invers

Capitolul 16 Dorința mea

Am ajuns în fața unui hotel, iar eu eram foarte nerăbdătoare să ating nisipul fin cu tălpile goale, să-mi simt părul bătut de vând și să simt apa mării cum îmi atinge pielea.

- Hai sa ne cazam! îmi spune el

Îmi las bagajul și fug cât mă țin picioarele spre apă. Îmi arunc adidașii din mers și alerg desculță de nisipul încins și moale. Fug cât pot de tare până la apă și intru îmbrăcată. Eram entuziasmată, e cel mai frumos lucru pe care la făcut vreodată cineva pentru mine.
El apare imediat lângă apă.

- Ahh! Vaii de mine! Ce mare e Marea! încep să țip

- Taci că mă faci de râs, se uită lumea la noi! îmi răspunde el

Ies din apă și mă duc la el, îi mângâi obrazul și îi spun plângând

- Ști ceva? Chiar te iubesc din tot sufletul meu!

- Și eu te iubesc! îmi răspunde

I-am spus aceste vorbe pentru prima dată, iar el a rămas plăcut surprins.

- Hai să ne cazăm, iar după mergem să mâncăm! îmi spune el

I-am sărit în brațe, iar după am mers tot drumul lipită de el, acoperindu-l cu o avalanșă de sărutări și alinturi.

- Nu pot să cred că mai adus aici! Să te cunosc pe tine a fost cel mai minunat lucru de care am avut parte în toată viața mea!

- Știam că o să-ți placă! îmi răspunde el

- Te iubesc foarte mult!

- Eu te iubesc și mai mult!

Am mers să ne cazăm, iar după am mâncat și ne-am întors din nou pe plajă.
Eram extrem de rușinoasă, intram în apă în pantaloni scurți și sutien, dar tot aveam impresia că lumea mă privea ciudat.
Mi-am petrecut ziua pe nisipul cald și fin, dar adoram să stau în apă. Am stat până târziu.

- Mai ieși din apă! îmi spune el

- Îmi place să mă bălăcesc!

- Femeie nebună, nu ți-e foame?

- Nu mie foame!

- Ești nebună!

M-a lăsat în pace să stau cât vreau în apă. Am stat până am simțit că mi s-a făcut o foame de lup și am mers să mâncăm.

- Îți place mâncarea de aici? mă întreabă el

- Locul de aici îmi place mai mult!

- Vrei să mergem undeva să ne distrăm după?

- Unde?

- La lăutari, petrecem și noi puțin! îmi spune el

După ce am mâncat, el m-a ajutat să-mi găsesc o ținută potrivită, cum făcea de obicei. Avea grijă să-mi spună cum să mă îmbrăc, ca să-mi stea bine, deoarece eu nu aveam deloc gusturi la îmbrăcăminte.
După ce am ajuns în acel local, ne-am așezat la masă și îi priveam pe alții cum se distrează.

- Hai să dansăm și noi! îmi spune el

- Nu pot, îmi este rușine... O să se uite toată lumea la mine cum mă fac de râs!

- Se vede că nu ești ieșită în lume! Îți e greu să te exprimi...

- Ai dreptate, dar nu pot să mă exteriorizez.

Mi-am petrecut seara privindu-i pe alții, dar eu n-am îndrăznit să mă ridic se pe scaun până la plecare. Ne plimbam ținându-ne mână sub cerul liber.

- Îți promit că te voi scoate în lume și te voi ajuta să înveți să te descurci și să te exprimi.

- Faci asta pentru că îți e rușine cu mine?

- Nuuu! Normal că nu, vreau doar să duci o viață mai bună!