Din iad in Rai și invers

Capitolul 23 Te iubesc! Te urăsc!

Am reușit să-mi găsesc cu chiriei. Am vrut cu orice preț să fiu cât mai departe de el. Ștefan n-a vrut să-mi caute cu chirie ca să nu plec de lângă el. Mă simțeam trădată! Putea să mă înșele cu oricine. De ce tocmai cu Stela? De ce tocmai ea mi-a făcut una ca asta?

Am luat viața de la capăt de una singură, am încercat să mă adun și să-mi pun gândurile în ordine.
Mi-am început muncă, ca și cum pe el nu l-aș fi cunoscut niciodată acolo. Îl iubeam și îl uram în acelaș timp... Vreau doar o pauză ruptă de realitate, dar el nu-mi dă pace...

- Maria, vezi să nu ai reclamații azi! imi spune Ștefan

- Ai venit să-mi ți evidența pieselor?

- Asta imi e meseria! imi spunea râzând

Îl ignor, iar el pleacă. Îl iubeam nebunește, dar nu puteam să-l iert. Știam că și el mă iubește la fel, poate chiar mai mult... Era prea târziu pentru regrete, prea târziu să mai schimb ceva... Prea târziu pentru iubire...

Ștefan își petrecea timpul în compania altor fete, știam ce urmărea, ar fi vrut să mă facă geloasă, să-mi pară rău. Să vadă dacă îl mai iubesc sau nu... Dar eu am rămas tare, am rămas în picioare. Sub nici-o formă nu i-aș da lui satisfacția să râdă de mine.

Simt cum furia mă cuprinde, simt trădare, iar dorința de răzbunare e uriașă. Vreau să-l văd cum suferă, să-l văd cum regretă fiecare sărut dat Stelei și fiecare zâmbet primit de la acele femei.

Îmi controlam liniștită piesele când el apare din nou în fața mea.

- Ce faci, Maria? Nu vrei o pauză? Sunt sigur că ai găsi cu cine să stai de vorbă!

- Vrei să pleci?

- Nuu! îmi răspunde el

- Ba vrei, că sunt destul de multe cele cărora le faci ochi dulci.

- Ai remarcat! îmi spune zâmbind în colțul gurii

- Dispari de aici!

- Esti cumva geloasă?

- Ți se pare că am motiv?

- Te las să te calmezi! Pa Maria!

Îmi întoarce spatele lăsându-mă cu vorbele în aer. Am încercat să îmi văd de treabă ca să nu rămân în urmă cu piesele.
Aveam un nou coleg de muncă, ne ajutam reciproc, deoarece depindeam unul de altul cu piesele. Noul coleg venea din alt oraș, era un om înalt și bine făcut. S-a integrat destul de ușor în grupul nostru de oameni.
Aud soneria și îmi dau seama că e pauză, ies afară alături de colegii mei și de Alin, colegul nou.

Îmi aprind o țigară, fiind atentă de jur împrejur să nu am vreo surpriză și să-mi apară Ștefan în față. Aș fi reușit cu greu să-mi ascund sentimentele în fața lui. Îl iubeam și îl uram, voiam să mă răzbun cu orice preț.

- Pot să mă așez lângă tine? mă întreabă Alin

- Da, sigur!

- Te superi dacă îți cer numărul de telefon?

- De ce vrei numărul meu? îl întreb curioasă

- Pe plan profesional, o să vorbim de muncă...

- Bine! îi răspund scurt

Îi dau numărul de telefon după care îmi încep din nou munca.
M-am concentrat cu greu fiind tot timpul cu capul în nori.
Când am ajuns acasă am primit un mesaj neașteptat din de la Alin:
📩

|Alin: Bună, Maria!
|Maria: Bună!
| Alin: Hai... Vrei să ieșim undeva să ne distrăm?
|Maria: Daa!