Din iad in Rai și invers

Capitolul 6 Domnul Amabil

Ziua de ieri a trecut extrem de greu cu acel nesuferit care era tot timpul în preajma mea. " Cine se crede oare? "
Nu știu ce vrea de la mine, nu sunt nici pe departe ca și colegele meu, eu nu știu nici cum să mă îmbrac.

Merg cu groază la muncă, fiind "cu ochii în patru" după acel individ. Nu-mi doream să-mi apară din nou în cale și să mă ia prin surprindere.

Ajung la postul meu și o văd pe Stela cu o cutie de bomboane în mână.

- Poftim, Maria!

- Nu e ziua mea! îi răspund

- Știu, dar mi-a dat-o cineva pentru tine.

- Cine?

- Nu pot să-ți spun, vrea să afli...

- Vreau să știu, Stela!

Stela ridică din umeri și pleacă. Nici nu m-am putut concentra cum trebuie.
Am fost cuprinsă în gânduri până la sfârșitul programulul. Mă simțeam bine, totuși, datorită faptului că nu-l văzusem pe acel individ toată ziua.

Era întuneric beznă afară, ploua " cu găleata". Aveam mult de mers până acasă, Asta e una din zilele mele proaste. Ar fi fost frumos să fiu acasă în pat pe o vreme ca asta, dar la ce noroc am eu... "

Eram încă la ușa de la intrare, nu îndrăzneam să ies, știam că voi ajunge acasă udă până la pilele, dar după asta urma o răceală zdravănă, pentru care, cu siguranță îmi luam concediu medical. Ee... acum e acum... " Vreau să fac un pas dar simt o mână care mă apucă de talie și mă trage mai aproape, iar eu rămân înțepenită.

- Doar nu credeai că te las să te uzii?! imi răspunde el

- Iar tu?! M-am săturat de tine!

Deschide umbrela și mă împinge afară continuând să mă țină de talie.

- Chiar eu, în persoană!

- Ești insuportabil! mă răstesc

- Ba nu sunt... Sunt doar Ștefan! imi vorbește el calm

- Și ce vrei? De ce ești tot timpul în sufletul meu?

- Te-ai gândit că asta îmi doresc?

- Dă-mi pace, nesuferitule!

- Ți-au plăcut bomboanele? mă întreabă el

- Au fost oribile!

- Cu plăcere! Haide urcă în mașină te duc eu acasă!

- Nici nu mă gândesc să urc în mașina ta. Cine știe ce psihopat ești!?

El începe să râdă cu poftă
- Atunci ia măcar umbrela!

-Nuuu!

Țip la el și fac doi pași în față, dar realizez că voiam cu adevărat umbrela, n-aveam de gând să mă aleg cu o răceală. Mă întorc, iar el ținea umbrela întinsă spre mine, o iau și plec fără să vorbesc.

- Să-ți fie de folos! Să o ți ca amintire de la mine!

" E atât de insuportabil! " Cum poate un țip cu niște ochii atât de superbi să fie așa insuportabil?
Ajung acasă, iar umbrela își găsește sfârșitul în tomberon.

Nu știu de ce  dar mă simt foarte ciudat în preajma lui, are un efect negativ asupra mea. "Mi-aș dori să dispară cu totul de pe fața pământului." Eram singură că doar se juca cu stăriele și cu emoțiile mele, m-a văzut mai retrasă și s-a gândit să se joace puțin. Aș fi dat orice să se oprească, să stea departe de mine, dar era tot timpul acolo urmărindu-mi fiecare mișcare.

Gândurile îmi sunt întrerupte de o cerere de prietenie de pe facebook, o cerere total neașteptată. Era de la el, Ștefan s-a gândit să se joace cu emoțiile mele și în mediul online. Ar fi trebuit să ignor... dar... n-am făcut-o, i-am acceptat cererea fără să clipesc și primesc un mesaj

📩
| Ștefan: Bună, Maria! Am vrut să te anunț că mâine n-o să mă vezi, că nu vin la muncă, o să fiu plecat.
|Maria: Nici nu mă interesează!
|Ștefan: Am vrut doar să te anunț!

De parcă mă interesa că nu vine el, era chiar o bucurie pentru mine. O zi întreagă fără o pacoste pe cap. Simțeam o liniște în suflet și am adormit rapid.
A doua zi, m-am îmbrăcat și am plecat la muncă. Simțeam că azi e ziua mea norocoasă. " Gata cu ghinionul! " Mi-am început ziua, afară la locul de fumat, cu țigara în mână, savurând o cafeaua. Cafeaua avea un gust nemaipomenit astăzi, stăteam liniștită în locul meu retras, fără să mă deranjeze cineva.

Dar bucuria n-a durat mult, îl văd pe Ștefan cu își face apariția, mă privea de la distanță și zâmbea, apoi a plecat. Am simțit cum mă umplu de nervi, eram roșie la față și nu-mi găseam locul. A fost un simplu joc de-al lui și acum a venit să-mi vadă reacția.

Uram felul în care mă făcea să mă simt. E un sentiment total necunoscut și neobișnuit pentru mine. Îmi doream să stea departe de mine, dar totuși îl voiam aproape. În mine se dădea o luptă continuă cu emoțiile.