Din iad in Rai și invers

Capitolul 13 Doar un coleg

Când am ajuns acasă, mi-am petrecut restul serii vorbind cu el. Eram foarte fericită și maxim de îndrăgostită, dar preferam să nu-i spun nimic. Încă mă deranja faptul că mă evita la muncă de parcă am fi doi străini. Ținând cont de faptul că, toată lumea îl știa de glumeț, iar eu "muream de ciudă* când îl vedeam în compania unei fete, pe care eu o consideram frumoasă, simțeam cu mi se umflă venele gâtului, iar fața îmi devenea roșie din cauza furiei. În momentul acela eram în stare să merg la el și să-l sugrum. Nu știam cum să-mi explic acest sentiment, această reacție total ieșită din comun, dar nu aș fi recunoscut niciodată că sunt geloasă.

Următoarea zi, a decurs total normal, fiind în continuu evitată de el. Excepția era că sunt foarte obosită, a fost nevoie să lucrăm 12 ore azi și mai e destul timp până plec acasă.
Oboseala începea să își spună cuvântul.

- Maria, hai afară să fumăm, vine și Alex cu noi. îmi spune Stela

- Bine!

Am ieșit, la locul de fumat cu Stela și Alex, un băiat mic de statură, foarte slab, dar eram buni prieteni, fiind un tip foarte glumeț.

- Nu-mi mai pot ține capul drept de oboseală. Te superi dacă pun capul pe umărul tău? spune Stela

- Nu mă supăr! îi răspunde Alex

El stătea la mijloc, ne-am așezat cum am minerit, fără să ne dăm seama. Stela pune capul pe umărul lui, închizând puțin ochii. Eu eram la fel de obosită și mă tenta gândul să pun și eu puțin capul pe umărul lui. Așa am și făcut, dar n-am închis ochii, privirea mi-a rămas ațintită pe spre intrare. Îl văd pe Ștefan cum intră cu cafeaua in mână, mișcându-și privirea în colo și în colo. Când mă vede rămâne blocat făcând ochii mari. Se apropie puțin și vorbește răstit:

- Ce mama dracu' faceți ?

Locul era plin, dar nimeni nu știa că suntem împreună, iar toate privirile erau pe mine, simțeam cum obrajii mi se încălzesc ușor și devin roșii.

- Stai comod!? îmi spune Ștefan

- Te roade rău gelozia?! Ți se pare că am făcut ceva greșit rău ? Doar mă odihneam puțin... îi răspund

- Se odihnește acasă în pat, nu pe umărul colegilor!

Mă ridic și plec, fără să-l privesc sau să-i vorbesc. Eram foarte nervoasă pe el. Mă simțeam rușinată de privirile colegilor mei. " Până acum se comporta de parcă am fi doi străini, iar acum face o scenă ". Imi scot telefonul și tastez, rapid.

📩
|Maria: Bă ești prost!? Faci crize de față cu toți, doar pentru simplul fapt că stăteam pe umărul colegului care îmi e ca un frate?
|Stefan: Se zice mai nou frați?!
|Maria: Mda...