Din iad in Rai și invers

Capitolul 11 Nu mă cunoști

Au trecut două săptămâni în care am tot ieșit cu el, dar nu m-a impresionat deloc, aveam aceași părea. Uram faptul că mă punea să țin totul secret, iar la muncă eram doi străini. Era ca și cum îi era rușine cu mine sau mă ascundea de o posibilă iubită. Am ținut totul în mine, prefăcându-mă că totul e bine, deși n-aveam încredere în el, dar preferam să rămân, puțin, detașată de situație.
Azi am ieșit din nou cu el, ne-am tot plimbat până când îmi spune:

- Hai să mergem la mine!

Am acceptat, deși în mintea mea derulau cu totul alte idei, am tăcut și am mers cu el. Am mers tot drumul cu " inima îndoită ", mă gândeam că vrea doar să se culce cu mine. Dar ăsta era un mod bun prin care să pun capăt acestei relații.

Când a deschis ușa apartamentului, am simțit cum mi se taie respirația, când am văzut luxul de acolo, îmi era și milă să calc podeaua.

- Pășește, că nu se sparge nimic! îmi spune el

Am intrat și mi-am lăsat geanta, dar aveam acelaș gând, îmi era teamă că vrea doar să se culce cu mine.

- Ai un schimb de haine. Du-te fă un dus!

Mi-am luat hainele cumpărare de el și m-am confirmat. Am rămas uimită când am văzut că erau exact mărimea mea, era ca și cum mi-a studiat fiecare parte a corpului. Mi se părea un lucru extrem de ciudat și îmi era puțin teamă. După ce am terminat am ieșit din baie, iar el era în sufragerie.

- Te poți duce pe canapea să te uiti la televizor, că eu am treaba!

M-am așezat pe canapea, fără să scot un sunet. N-am stat mult, că mi-am simțit pleoapele grele și am adormit. Când m-am trezit, după trei ore, lângă mine era un trandafir roșu.

- E gata masa! îmi spune el și se apropie de mine

L-am urmat până în bucătărie și m-am așezat la masă, părea o cină romantică, erau lumânări și vin roșu. Singurul gând pe care l-am avut a fost acelaș. " Ăsta vrea să mă îmbete ca să se culce cu mine! " Nu-mi puteam scoate asta din cap, eram mult prea dezamăgită de cei din jurul meu ca să pot crede în el, nu-l consideram cu nimic mai deosebit față de restul, ba chiar îmi părea un om foarte arogant.

Mi-a servit mâncarea, a gătit friptură, orez și a făcut o salată. Nu m-am lăsat deloc impresionată de gestul său, dar am evitat să gust din vin de teama de a nu mă îmbata și să-i dau lui prilejul să facă ce vrea.

- Cum e mâncarea? mă întreabă el

- E bună!

- Mă bucur că îți place!  Am văzut că te descurci la fabrică, n-ai avut reclamații.

- Îmi place ceea ce fac! îi răspund

- Eu nu fac mare lucru acolo, vă verific pe voi. Oricum nu sunt obișnuit să fac munci grele. Am avut totul de-a gata. Părinții mi-au oferit totul.

- E bine!

" Ești foarte norocos! Eu n-am avut nici pe sfert din norcul tău, iar acum ai venit să te lauzi în fața mea cu tot ce e al tău, te lauzi cu muncă părinților tăi! "

- Da... dar ei sunt încă supărați pe mine.

- De ce?

- Pentru că au vrut să mă fac avocat, iar eu  am refuzat.

Nu i-am răspuns, doar am dat din cap. Părinții lui puteau să-i ofere totul ca el să fie avocat, dar pur și simplu a refuzat. Alții își doresc, e un vis al lor, pe când unul ca el...a dat " cu piciorul ".

Am stat de vorbă până la 3 dimineața, a vorbit mai mult el, am evitat pe cât posibil să-i povestesc despre viața mea. Viața lui a fost " roz" pe lângă a mea, el nu știe ce înseamnă greul și nu e nici o șansă să mă compătimească măcar. Am preferat să tac.

- Hai să dormim, tu o să dormi în sufragerie, iar eu în dormitor.

- Adică nu mai adus aici ca să te culci cu mine?  îi spun uimită și răsuflu ușurată

- Ai o părere foarte proastă despre mine...

Am rămas uimită de răspunsul lui. Poate chiar l-am judecat greșit sau e doar un mod de-a a mă face să am mai întâi încredere în el ca să se poată juca.

A doua zi când m-am trezit, cafeaua era deja gata. Făcea gesturi drăguțe pentru un îngâmfat ca el. După ce mi-am băut cafeaua m-am grăbit să plec acasă.