Din iad in Rai și invers

Capitolul 26 Plouă și la mine în suflet

Am regretat că am ieșit cu el, chiar dacă au fost doar 20 de minute. Știam că mă iubește, și eu îl iubeam... Dar undeva ne-am pierdut din lipsă de grijă și de emoție! Ne-am pierdut undeva în timp, clipele frumoase sunt ascunse încă printre amintiri, așteptând momentul potrivit să iasă la suprafață, dar nu intenția de a ne bucura sufletul, ele au intenția să ne aducă lacrimi amare... Ne-am pierdut în timp ce așteptam un pas în față, unul de la altul, dar niciunul n-a avut curajul să lupte pentru iubire...

A doua zi am plecat din nou la muncă, Alin era schimbul 2, iar eu schimbul 1. Cerul era înnorat, stropii ploii cădeau, încet și rar, strigcându-mi părul de-abia îndreptat. Iubesc ploaia, pentru că plouă și la mine în suflet.

La muncă încercam să par, cea care are mereu zâmbetul pe buze, cea de neînvins... dar în suflet era haos...
Așa mi-am petrecut ziua, râzând cu toții colegii, sub privirile lui Ștefan care credea că sunt fericită cu Alin. Nu eram fericită și nici nu-l iubeam... Ștefan era tot universul meu, mi-aș fi dorit să-mi citească acest lucru din privire...

Tura s-a terminat, stăteam și fumam o țigară, dar nu îndrăzneam să părăsesc fabrica, ploua cu găleata...
Eram cu un Mihai, colegul meu.

- Bă ce plouă! Să vezi ce ne udă până acasă... îi spun

- Așa este! îmi răspunde Mihai

Priveam picăturile de ploaie și n-am remarcat prezența lui Ștefan. Îl aud cum râde în bătaie de joc, iar apoi spune:

- Mihai dacă vrei te duc eu cu mașina, dar Maria nu are ce căuta în mașina mea!

Eu tac, trăgând un fum mare din țigară. Îi puteam auzi râsul ironic... Am rămas cu greu indiferentă!

- Nu, multumesc! Nu o las pe Maria singură! îi răspunde Mihai

- Bine, e alegerea ta... îi răspunde Ștefan

Am alegat până la autobuz, nu aveam umbrelă și eram sigură că ploaia n-o să se oprească prea curând.
Când am coborât din autobuz, picăturile reci de apă mi-au intrat până la piele.
De parcă nu era de ajung că ploua cu găleata, iar noi eram pe jos, apare și Ștefan cu mașina în spatele nostru. Mergea în încet, îl vedeam cât de tare se amuză pe seama mea. Mi-am dat seama că nu-l pot ierta...
Ajung la blocul meu, dar nu apuc să intri că îl aud pe Ștefan:

- Ți-aș aduce eu pastile în caz că răcești, dar se supără iubitul rău...

- Ce ai zis!?

- Îl las pe iubitul tău să-ți poarte de grijă!

Ștefan pornește mașina scârțâind cauciucurile mașinii.
Intru în apartament, îmi venea să mă prăbușesc la pământ, nu mai suportam...

Perspectivă Ștefan

Am întors mașina și am plecat. Nu m-am putut abține să nu-i zic acele vorbe Mariei, mă durea sufletul să știu că este el în locul meu. La radio am au pus piesa noastră, nu mi-am putut stăpânii lacrimile... O iubeam nebunește, dar uram gândul că a atins-o și altul...
Aș fi făcut orice pentru Maria. Dar niciodată n-a apreciat câte am făcut pentru ea, de multe ori m-am lăsat pe mine ca să-i fie ei bine!