Din iad in Rai și invers

Capitolul 24 Cine te crezi?

Am acceptat să ies cu Alin fără să mă gândesc la consecințe. Am vrut din tot sufletul să mă răzbun pe Ștefan, să-l fac să sufere... încât n-a mai contat dacă toate aceste lucruri, mie îmi fac bine sau nu!

M-am trezit cu Alin în fața blocului, fiind nevoită să ies. Nu-mi era nici măcar simpatic acest bărbat, am vrut doar să-l fac pe Ștefan să simtă ce am simțit eu.
Mă văd nevoită cu să ies cu Alin ca să-mi ating scopul.

A fost o ieșire anostă...m-am simțit destul de ciudat. Ne-am plimbat, am mâncat și am tot discutat.
Când ajung în fața blocului îl văd pe Alin că face un pas spre mine si mă sărută ușor. Aș fi putut să-l resping sau să fac un pas înapoi, dar eu i-am răspuns la sărut și l-am acceptat. Nu aveam niciun sentiment...nicio trăire... Nimic...
Dar mi-am dat seama, că fără să vreau, am intrat într-o relație cu el, aș fi putut să mă opresc, dar eu am continuat. Deși pe Ștefan îl iubeam nebunește...

Am jucat un rol fals în fața colegilor, dându-le de înțeles că eu am o relație cu Alin.
Inima îmi sarea de fericire când îl vedeam pe Ștefan cât de mult suferă că eu sunt cu Alin.

N-am să uit niciodat... Parcă îl văd și acum, era în fața mea, alb la față, mă privească cu ochii umezi și stătea cu gura căscată. Făcea fete diferite de fiecare dacă cred treceam prin fața lui de mână cu Alin.

Perspectivă Ștefan

N-a durat nici două săptămâni iar ea e cu altul... De asta nu a vrut să se mărite cu mine! Mor de ciudă când îl văd pe acest nemernic că se plimbă prin fața mea, de mână cu iubirea vieții mele.
Maria a reușit să facă ce altele n-ar fi putut... Nu doar că m-a facut s-o iubesc nebunește, dar n-o să mai pot iubi pe nimeni... Maria a reușit să facă un om dependent de iubirea ei...
Nu știu dacă e fericită cu el, nu știu ce urmărește ea, dar un lucru este sigur, pe mine mă distruge lent!

Perspectivă Maria

Îmi termin tura și ies grăbită, vreau să ajung la bancomatul care este lângă firmă.
Îmi scot banii, iar când mă întorc, Ștefan stătea în fața mea. Îl o privesc uimită, iar el mă prinde de mână și îmi spune:

- Ești fericită, nu? Asta ți-ai dorit din suflet să mă faci să sufăr, nu?

- Da, asta mi-am dorit!

- De ce el? E mai bun la pat ca mine? N-ai ținut niciodată cont ce ceea ce am facut pentru tine...

- Am ținut cont, doar că felul tău de a fi m-a făcut să dau înapoi. Poate dacă erai mai matur mă faceai soția ta!

- Îți doresc să fi fericită cu el...

- O să fiu!

Îi întorc spatele și plec. Îl consideram imatur, deoarece râdea mereu cu altele, avea mereu un motiv de zâmbet, nu ținea cont de ceea ce simt eu.

Acum că am vorbit cu el mă simt și mai rău, nu-mi pot controla bătăile inimii. Nu mi-am dorit o nouă relație, am vrut doar să-l fac gelos.

Tot drumul spre casă, mi-am simțit lacrimile în gât. Îl iubeam... dar ce puteam să fac să schimb ceva? Sunt mult prea orgolioasă!
El nu știe să i-a inițiativa iar eu nu stiu cum să procedez.

Ajung acasă îmi arung hainele și intru sub dus. Am lăsat apa să curgă pe mine, iar lacrimile au curs pe obrajii...