Capitolul 4 Locul perfect

124 9 0
                                    

Termin din nou după o zi grea de muncă și vreau să plec la băncuța mea, dar Stela mă oprește.

- Maria! Hai cu mine să vedem un apartament!

- E departe?

- Nuu! Avem puțin de mers.

Stela mă pune s-o urmez până la un bloc. Am urcat atât de multe scări încât am pierdut șirul lor, dar am ajuns la apartamentul 14 etajul 4.

- Îți place?  mă întreabă ea, entuziasmată

- Daa!

- Mă bucur! O să mergi să-ți iei și bagajul.

- De ce să-l iau? o întreb nedumerită

- Pentru că e al tău...

- Al meu?

- Maria, sunt prietena ta, credeai că poți să ascunzi, de mine, faptul că nu ai unde să stai?

Merg spre ea și o îmbrățișez strâns. " Ce bine mă cunoști! Dacă toți oamenii ar fi ca tine, mi-ar fi mult mai ușor să am încredere în ei. " Dar lumea e nemiloasă, toți au un scop al lor și fac ce vor din cei mai slăbi.

- Sper să te acomodezi aici, chiria nu e foarte scumpă, o să-ți permiți ușor să plătești.

- E mult mai bine decât în stradă! îi răspund

- Atunci eu o să plec. Ne vedem mâine la fabrică!

Stela a părăsit apartamentul, lăsându-mă singură să mă acomodez. Inspectam fiecare cameră în parte, era totul pe placul meu. Micuț și modest. Mă bucuram nespus de mult că am un loc al meu, doar al meu. Era totul la dispoziția mea, făceam ce voiam, fără să-mi fie teamă ce ar putea spune sau ce ar putea face soțul meu. De când am plecat, nu m-a căutat, pur și simplu, spre bucuria mea, a uitat de mine.

Mi-am aranjat, puținele haine în dulap și m-am făcut comodă în noua mea casă. Eram mult mai încrezătoare că am o casă acum, puteam să încep munca în forță mâine.

Din iad in Rai și inversUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum