de când m-ai abandonat
într-un secol trecut
te-am
clipit
și te-am plâns
cum plâng heruvimii
norii
de safir
nopțile
ploioase
din noiembrie
în restul anului
doar te-am iubit regenerabil
știind
că
nu-mi ești decât
zorii
fiecărei dimineți
stelele
ce se deșiră
precum
coardele
de harpă
se desfac
într-un zefir
de iulie
tu
darul
vieții mele
ești
ghilotină cu tăișul
de granat
și eu
pluton de execuție
în ochii mei te
cuprind ca într-un neant
de-atunci
te tot scufunzi
în pielea mea
petrol
lăsându-ți să-ți crească pe sâni
stele de formol
de cand m-ai abandonat
te tot caut
în sunete de flaut
prin același secol inventat
tu
vis de noiembrie
aluat
serafic
și satanic cord
în ce secol imaginar
pe ce culoar britanic
ne-am fi întâlnit și ne-am fi prăbușit
în fiord de-amor
precum titanic?
CITEȘTI
Oase fremătând în veșnicie
Poetrystăteam rezemat de-ai tăi iriși versatili când din pleoapele tale de topaz timpul se crăpa iar ploile de meteoriți se surpau în frânghiile lacrimilor de metal de care mă spânzuram zilnic între orele 8 și 10 dimineața eram atât de fericiți ...
