Inimi Rănite.

Capitolul 26

    Emma

       Pot spune că-n acest moment sunt în stare de șoc. Când Dumnezeu această fată a devenit sora lui? Este destul de ciudat ceea ce se întâmplă. Nu-mi vine să cred că există această posibilitate, ca Alex să aibă o soră, despre existența căreia habar n-avea. Întrebarea este: dacă într-adevăr este sora lui, de ce și-a făcut abia acum apariția? De ce nu a apărut mai devreme în viața sa? De ce acum? Și mai ales modul în care aceștia s-au cunoscut, mi se pare destul de suspect. O fi o simplă coincidență faptul că s-au întâlnit așa? Sau a fost ceva premeditat? Sunt prea multe întrebări fără răspuns, iar aceste gânduri îmi dau dureri de cap. Nu cumva aceasta a pus ochii pe el și se folosește de această minciună pentru a se apropia de el? Nu cumva intenția ei este să ajungă în patul lui și se folosește de tot felul de tertipuri? Chiar nu am tăria să mă mai confrunt și cu alte probleme! Cele pe care le-am a avut până acum, m-au epuizat și chiar n-am nici un chef s-o iau de la capăt.

      — Emma, Îi aud vocea speriată a lui Alex, care dă ca un nebun din mâini să-mi atragă atenția.

     — Ce? Mă uit la el confuză. Ce naiba are, de se uită așa ciudat la mine, de parcă a văzut un extraterestru? Îl aud cum oftează și se face iar comod pe scaun.

      — Ai auzit ce-am spus?

     — Scuză-mă, eram pierdută în gânduri. Ce spuneai? Mă așez mai comod pe scaun, bând o gură de cafea, făcându-i semn să continuie.

      — Am făcut un test ADN, care confirmă spusele lui Alice, și anume: că suntem frați, repetă acesta fraza pe care eu am pierdut-o pe drum, imediat după ce am auzit cuvântul soră di gura sa. Până la urmă, aveam tot dreptul să mă îndoiesc de acest lucru. Dacă am avut ceva de învățat în toți acești ani, este faptul că nu trebuie să ai încredere în nimeni, până nu vine cu dovezi, în momentul în care afirmă ceva. Oare chiar este adevărat? Alice e sora sa? Chiar dacă-mi este greu să cred, va trebui să am încredere în Alex. A luptat prea mult pentru mine. Nu cred că ar fi în stare să dea cu piciorul la tot, mai ales pentru o femeie care a apărut brusc în viața sa. Mai ales că acum nu mai există nimic care să intervină între noi. Trebuie să am încredere în el, chiar dacă în acest moment mi-e greu.  Trebuie să aflu neapărat povestea, să pun lucrurile cap la cap.

      — Ești sigur? Faptul că sunt sceptică în privința acesteia, nu cred că este ceva de condamnat. Cum am spus: mi-e greu să am încredere în cineva.

      — Aceeași reacție am avut și eu, îmi spune Alex amuzat. Dar da, sunt sigur. La început și eu am fost sceptic în ceea ce mi-a afirmat Alice, dar mi s-au confirmat spusele ei când am văzut rezultatul testului. Știu că pare totul ciudat, mai ales când afli că ai o soră. Niciodată nu m-am gândit că am vreo rudă, mereu am crezut că nu am pe nimeni, că trebuie să mă confrunt singur cu tot ce mi-a rezervat viața.

      — Dacă sunteți frați? De ce aveți nume de familie diferite? Îl întrerup, simțind cum mă macină curiozitatea.

     — Se pare că eu am primit numele de familie al doamnei care m-a găsit, îmi zâmbește slab și-i pot observa tristețea din glas. Mama s-ar fi căsătorit cu cineva, la patru ani după ce m-a adus pe lume, iar Alice, poartă numele de familie al tatălui său, îmi relatează acesta, privind într-un punct fix, încercând să-și ascundă tristețea. Îi ating ușor mâna, încercând să-l fac să se simtă mai bine, să-l asigur că-i sunt alături și-l susțin.

     — Dar... de ce te-a abandonat mama ta? Îl întreb cu părere de rău, dar chiar sunt curioasă să aflu ce motiv a avut aceasta să renunțe la propriul copil. Mă doare inima, știind ce durere îi provoc cu această întrebare, dar vreau să știu ce anume s-a întâmplat. Nu cred că mama lui era un om fără suflet, încât să-și abandoneze fiul, nu în acel fel... aruncându-l, practic, la gunoi. Mi-e greu să cred așa ceva. Mai ales când o privesc pe Alice, care a fost crescută de aceasta. Se vede că este un copil educat și nu a dus lipsă de iubire di partea acesteia.