Inimi Rănite.

Capitolul 23

    Emma

      — Vlad, spun șoptit, fiind surprinsă de apariția sa.
      
      — Nu te bucuri să mă vezi? Întreabă ironic și mă împinge în interiorul apartamentului, trântind ușa în urma sa. Nu te credeam capabilă să apari în public și să-ți spui povestea. Dar știi care este cea mai mare greșeală a ta? Faptul că nu ți-ai luat măsuri de precauție. Ai picat că proasta în propria ta capcană și-ai ajuns iar la mâna mea.

        — Ce cauți aici? Îi spun răstit, încercând să nu-i arăt cât de speriată sunt. Mai ales când știu ce minte bolnavă are.

         — Inițial am vrut să te iau înapoi acasă. Îmi este dor să mă bucur iar de tine, de corpul tău, spune apropiindu-se de mine și încercând să mă atingă, iar eu mă feresc. Dar m-am răzgândit, spune și-și retrage mâna. Acum vreau să-mi duc promisiunea la bun sfârșit.

        — Ce promisiune?

        — Știi ziua în care te-am înjunghiat? Știi că ți-am spus că din acea casă nu vei ieși decât cu picioarele înainte? Ei bine, chiar dacă ai reușit să scapi atunci, acum sunt aici, să-mi duc la bun sfârșit promisiunea.

         — Adică, ai venit să mă omori? Întreb râzând. Nu te credeam atât de frustrat, încât să îți dorești să omori o femeie, doar pentru că nu te vrea.

        — Cum îndrăznești să mă sfidezi? Urlă deranjat și mă lovește. Chiar nu-mi era dor să am iar fața că un balon.

        — Cum este să iubești pe cineva, iar acelei persoane să-i fie scârbă de tine? Cum te simțeai când mă lăsai pe mâna lui Matei, sau a lui Laurențiu, sau a lui...

        — Taci, spune, punându-și mâinile la urechi. Nu este adevărat ceea ce spui. Ești doar o femeie pentru care am plătit, să o am.

       — Așa este... fiind capul mafiei, ai putut să ai orice fată îți doreai.

       — De unde știi? Întreabă uimit.

      — Că se face trafic de persoane, iar tu ești șeful? Păi, părinții mei se ocupau cu asta. Iar cum ei te divinizau, nu-ți trebuia multă carte să-ți dai seama că le erai șef, iar eu erau prea lași să ți se opună. Le era frică de moarte, de aceea nu comentau în fața ta. Și mai este și faptul că dovezile împotriva ta, de la poliție, au dispărut subit. Ceea ce înseamnă că ai mulți oameni ai legii, de partea Dar nu asta este problema, ci faptul că ai atâtea fete pe mână, pe care le trimiți la produs, iar tu m-ai ales pe mine. M-ai privat de libertate, m-ai violat, m-ai rănit în diferite moduri și nu înțeleg de ce. De ce m-ai făcut să trăiesc acel calvar? Cu ce ți-am greșit, mi-ai făcut atâta rău? Cu ce? Întreb plângând și îl privesc cu ură.

         — Pentru asta, spune arătând spre mine. Pentru faptul că mereu m-ai urât, mereu m-ai privit dezgustată, când tot ce-mi doream de la tine, a fost să mă accepți ca pe un potențial iubit, să mă privești cu drag, să-mi zâmbești, să mă iubești. De aceea te-am forțat să fii a mea, de aceea te-am dat și prietenilor mei să-și bată joc de tine, de aceea te-am rănit, te-am bătut atât de rău, aducându-te în stare de inconștiență, te-am înjunghiat și te-am lăsat să pierzi cât mai mult sânge, până erai aproape de moarte, de aceea am recurs la toate astea. Voiam să renunți la orgoliu și să mă accepți, așteptam să-mi spui să renunț la pedepsele pe care ți le aplicam, să-mi spui că vei face orice îți cer și că mă vrei, așa cum te vreau eu. Ai aflat și tu, cât de influent sunt și că nu ai nici o șansă să mă faci să plătesc pentru ceea ce ți-am făcut. Nu crezi că este mai simplu să-ți accepți soarta? Să mi te supui, fără să mi te mai împotrivești? Știi foarte bine că, dacă nu accepți să fii a mea, prefer să te omor. Nu voi permite nimănui să te aibă, în afară de mine.

        — Am avut dreptate când am spus că ești un om bolnav. Nu pot să cred că tu nu înțelegi că mi-e scârbă de tine, strâmb din nas, iar acesta imi mai dă o palmă, spărgându-mi buza. Îmi pun mâna la gură, pentru a șterge lichidul roșiatic cu gust metalic și încep să râd, ceea ce-l enervează și mai tare, înfingângu-și mâinile în părul meu și-mi apropie forțat fața de fața sa, uitându-se în ochii mei cu superioritate și cu un zâmbet triumfător.

        — Tu nici acum nu ai înțeles că obțin tot ce vreau și când vreau, îmi spune pe-un ton dur.

      — Acum, că ai și tu un polițist de partea ta, te crezi buricul pământului? Îi spun rânjind sfidător.

       — Dacă șeful poliției, domnul Dan, de care vorbește toată lumea, este un simplu polițist... atunci, da, chiar că mă cred superior tuturor. Și știi de ce? Pentru că sunt, îmi scuipă cuvintele și mă aruncă într-un mod brutal la podea. Acum zic să ne distrăm, îmi zâmbește pervers și se apropie de mine. Încerc să mă trag în spate, dar mă opresc lângă perete, nemaiavând nici o cale de scăpare. Când vede că sunt lipsită de apărare, începe să râdă zgomotos și îmi trage de rochie, rupând-o, lăsându-mă în lenjeria intimă. Îmi prinde mâinile, îmobilizându-mă și mă prinde între corpul lui și perete. Chiar dacă tremur din toate încheieturile, îmi găsesc curajul necesar și încep să râd.

        — Cred că ar trebui să zâmbești la cameră, îi zic râzând și-i arăt sper colțurile apartamentului, unde erau așezate mai multe camere de luat vederi. Ești în direct. Toți susținătorii tăi, se pare că au asistat la toate afirmațiile și gesturile tale. Au văzut ce om bolnav candida ca primar și le promitea tuturor marea cu sarea. Acum au văzut și ei, cine se află în spatele dispariției surorilor, soțiilor și fiicelor sale. Au aflat ce monstru au vrut să voteze și ce oameni de nimic lucrează în poliție, oameni care sunt mână în mână cu mafia. Dar ce crezi Vlad, toată influența voastră, în acest moment s-a evaporat. S-a terminat! Am atâția martori, care pot confirma ceea ce declar împotriva ta, plus, propria ta declarație. Ai confirmat absolut tot, cu propria ta gură.

        — Nenorocito, strigă nervos și mă  strânge de gât. Te omor cu mâna mea, strigă în gura mare, iar eu simt cum mă sufoc.

        — Puteți intra, strig cu ultimele puteri, iar din dormitor apare Rebeca, însoțită de încă trei colegi. Se reped la Vlad, pe care-l îndepărtează cu greu de mine, iar eu încerc să-mi recapăt suflu.

       — Cum ai făcut toate astea? Mă întreabă scoțând flăcări pe nas și pe urechi. Erai surprinsă când am apărut, continuă confuz.

       — Tu chiar credeai că sunt atât de proastă, încât să apar în fața ta și să te provoc, apoi să stau nepăsătoare, așteptând ca tu apari și să-ți pui planul în aplicare? Tu chiar credeai că nu mi-am dat seama că ai plecat mai repede, doar pentru a mă urmări? Îl întreb amuzată.

        — Dar cum ai filmat? Nu te-ai îndepărtat de mine. Cum ai pornit camerele?

       — Când Octavian a ieșit din bloc, s-a ascuns și-a așteptat să-ți faci apariția. Având o aparatură mai performantă, camerele video pot fi activate de la distanță, iar în momentul în care tu ai urcat, el a pornit camerele. Trebuia să surprindă toată acțiunea. Iar faptul că am fost surprinsă, nu se datorează neapărat faptului că nu mă așteptam să te văd, ci pentru că mereu m-a speriat prezența ta. Mi-ai reamintit de trecut și a durat ceva până mi-am revenit la normal.

        — Mă uimești. Nu mă așteptam la asta.

      — Cred că am terminat de discutat.  Îl puteți lua?

          În sfârșit s-a terminat coșmarul, care m-a urmărit în toți acești ani. Am reușit să-mi fac dreptate. Mai am un sigur hop de trecut. Trebuie să mă asigur că judecătorul nu este unul corupt, sau măcar voi face tot posibilul ca acel individ să nu scape nepedepsit și să-l fac pe judecător să ia decizia corectă și să-l condamne. Apoi îmi pot revedea familia, voi putea, pentru prima oară să dorm liniștită noaptea. În sfârșit, voi putea fi cu adevărat fericită.