Inimi Rănite.

Capitolul 15

       Emma

          Au trecut deja șase luni de la incidentul din spital. Din acea zi coșmarurile au devenit din ce in ce mai intense și mai dese, retrăind mereu momentele dureroase din acea casă, de aceea am decis să merg la un psiholog. Să mă ajute să trec mai ușor peste ceea ce s-a întâmplat. Vizitele la acesta având loc două zile pe săptămână, care surprinzător, m-au ajutat.

            Iolanda a fost la spital și-a ridicat rezultatul testului ADN. L-am desfăcut împreună și am început să plângem, îmbrățișate când am aflat rezultatul. Exact cum ne așteptam, sunt fiica Iolandei, iar sora ei m-a răpit când aveam vârsta de doi ani. Ce este și mai grav, este faptul că m-a declarat ca fiind născută în acea zi, nu când m-am născut eu de fapt.

          Inițial, peste două zile este ziua mea normală de naștere, voi împlini vârsta de 26 de ani, nu 24 cum credeam eu de fapt că voi împlini în toamnă. Acei oameni m-au ștres de pe fața pământului într-o singură zi, și s-au comportat mereu ca și cum eu, Diana, numele dat de propria mea mamă, nici n-aș fi existat.

          Am depus deja actele pentru a-mi relua numele inițial, doar că a durat destul de mult timp până s-a rezolvat. Începând de azi, numele meu este Paraschiv Diana. Poate așa, acel monstru îmi va pierde urma! Oricum, până acum doar am făcut umbră pământului, pur și simplu nu am existat. Nu am reușit să trăiesc cu adevărat. Sper ca noua identitate să mă ajute să mă realizez și să reușesc să mă RĂZBUN pe toți cei care au avut curajul să profite de mine și care m-au obligat să trăiesc acel calvar.

           Mi-am modificat numele și-n certificatul Alexei. Începând de azi Emma a murit, nu mai există. Voi deveni o femeie puternică, așa cum trebuia să fiu de la bun început. Să nu mai las pe nimeni să mă calce în picioare.

          Relația cu Alex a devenit mult mai apropiată. Chiar dacă nu au existat prea multe atingeri între noi, știu că am început să devenim din ce in ce mai apropiați unul față de celălalt. Am început chiar să mă gândesc din ce in ce mai des să îi ofer, să ne ofer o șansă. Cred că merităm să fim fericiți, chiar dacă știu că până nu închei orice legătură cu trecutul, nu  voi putea oferi totul în această relație. Mereu va interveni ceva care să mă oprească să mă avânt mai mult. Între noi va fi mereu acel obstacol, peste care nu știu cum să fac să-l depășesc.

           Încă din primele zile, Alex a fost mereu prezent în viața fiicei mele, mereu și-a făcut timp pentru ea. S-a comportat cu ea ca un adevărat tată, ceea ce nu ar face orice bărbat. Acum, de exemplu, a luat-o și-a ieșit cu ea în parc. Mereu își petrece timpul cu ea și-i face toate poftele. Datorită lui, vom avea un copil aliniat, care nu va ști ce înseamnă cuvântul Nu, iar mie nu-mi place deloc asta. Dar nu am cu cine să mă înțeleg, de fiecare dată când îi atrag atenția lui Alex, mereu are grijă să-mi închidă gura, spunându-mi că are o singură fată și este normal să-i ofere tot ce vrea. Este prințesa lui și trebuie tratată ca atare, ca o adevărată prințesă.

           În toamnă m-am înscris la facultatea de arhitectură, iar datorită talentului meu la desen, Alex mi-a propus să lucrez cu el, la firmă. La început nu am fost de acord, dar apoi, am realizat că-mi va prinde bine să lucrez, să am experiență. Iar acum pot spune că acest lucru m-a ajutat.

          Astăzi am de făcut un nou proiect, destul de important și trebuie să mă concentrez să iasă totul perfect, mai ales că va trebui să-l și prezint noului client. Din păcate, arhitectul firmei este plecat în concediu, iar eu trebuie să-i preiau munca. De aceea, trebuie să-mi dau tot interesul să iasă perfect, nu-mi voi permite să dau greș, mai ales că nu este vorba doar de munca mea.