Inimi Rănite.

Capitolul 4

    Emma

      Când salvatorul meu oprește mașina în fața spitalului, îl văd că aleargă în interiorul clădirii și iese însoțit de mai multe persoane. Cei din urmă se apropie de mașină și mă scot, ajutându-mă să mă întind pe targă, apoi mă duc în interiorul spitalului.

      — Pregătiți sala de operație, este posibil să trebuiască să intervenim chirurgical, aud glasul autoritar al medicului, ceea ce mă face să mă panichez, oare va fi bine bebelușul meu?

     — Va fi bine? Il aud pe domnul care m-a ajutat, părând îngrijorat.

     — Nu știu ce să vă răspund în acest moment. Tot ce vă pot spune este că nu arată prea bine. Ii voi face un control amănunțit și un set de analize, apoi vom vedea. Ii răspunde medicul și simt cum starea mea de neliniște se intensifică din ce in ce mai tare.

      — Pot aștepta aici? Să știu dacă va fi bine? Spune iar acel domn, iar până să-i răspund că a făcut destule pentru mine și nu este nevoie să aștepte, îl aud pe medicul care-i răspunde cu un " Sigur " și mă transportă mai departe, până ajungem în cabinetul acestuia.

       Cei doi însoțitori ai medicului mă ajută să mă așez pe capră, acea masă pe care ești pusă să te așezi la controlul ginecologic, iar după ce acesta mă consultă, mă așează pe un pat, unde poate vedea la ecograf în ce stare se află bebelușul. Se uită puțin pe acel ecran și-l aud cum oftează.

      — Imi pare rău doamnă, dar din păcate nu ve-ți putea naște pe cale naturală. Dumneavoastră sunteți foarte slăbită, iar copilul are cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului. Va trebui să intervenim cât mai curând, mai ales că vi s-a rupt și apa.

     — Salvați-mi copilul, vă rog! Nu contează ce se va întâmpla cu mine, vă rog doar să-mi salvați puiul, îi spun plângând.

     — Totul va fi bine, ve-ți vedea! Acum va veni o asistentă, care vă va pregăti pentru operație, imi spune medicul cu un zâmbet încurajator pe față și iese din cabinet, iar în urma acestuia intră o asistentă, care începe să mă pregătească pentru ceea ce va urma.

    — Va trebui să vă pun o sondă. Nu este ceva grav, doar că vă va ustura puțin, imi spune aceasta, încercând să-mi explice pașii pe care îi va urma.

    — Nu contează. Atâta timp cât știu că bebelușul meu va fi bine, sunt dispusă să fac orice.

       Asistenta se apropie de mine cu o pungă legată de un furtun, mă întinde pe pat și-mi îndepărtează ușor picioarele, apoi simt o arsură în acea zonă, dar încerc să mă abțin să nu spun ceva.

      — Gata, spune acesta încântată. A fost dureros?

      — Am trecut eu prin lucruri mult mai dureroase decât asta, îi spun zâmbind, iar aceasta se întristează în urma răspunsului meu. Nu-i nici o problemă, a trecut, îi spun zâmbind, iar aceasta mă privește cu tristețe.

      — Să mergem, imi spune, iar de această dată mă pune pe un scaun cu rotile.

       Ajungem în sala de operație, unde miroase puternic a dezinfectant. Văd  mai mulți medici și asistente care se pregătesc pentru intervenția chirurgicală ce va urma.

      După ce m-a ajutat să mă schimb în camera alăturată intr-o cămașă de noapte, asistenta mă conduce până la pat și mă ajută să mă așez în fund pe acesta.

       — Bună seara doamnă, imi spune un domn cărunt, trecut de 50 de ani. Eu sunt Silviu, medicul anestezist care vă va face anestezia. Nu vreau să vă speriați, totul va fi bine. Știți cumva câte kilograme aveți?