Inimi Rănite.

Capitolul 29

   Emma

    — Alice, se se întâmplă? Strig speriată. Unde e Alexa?

    — Se întâmplă că, Alex, a pus la cale răpirea Alexei. Asta se întâmplă, îmi aduce la cunoștință, privindu-l pe acesta urât, iar el este practic șocat. Asta dacă-i iau în calcul ochii mari, care-i ies practic din orbite și gura larg deschisă, la auzul acestor acuze.

    — Este o acuzație destul de gravă, îi explic blondinei. Ești sigură de ceea ce spui? O intreb plângând. Nu mi se poate întâmpla așa ceva. Nu se poate ca cineva să-și dorească atât de mult  să-mi facă rău intenționat, furându-mi copilul. Mai ales ca acea persoană să fie Alex, persoana care mi-a fost mereu alături și care mă iubește. E imposibil să fie el!

     — Atunci cum îți explici faptul că individul care m-a lovit i s-a adresat celuilalt că, citez: acum că și-au terminat treaba, trebuie să-l anunțe pe Alex că totul s-a rezolvat și să le spună ce au de făcut în continuare? Cum? Strigă isterică, prinzându-și părul în mâini.

      — Poate că ăsta este planul răpitorului, strigă Alex nervos. Vrea ca Emma să se îndoiască și să se îndepărteze de mine. Habar n-am! Nu știu ce plan are, dar eu nu sunt implicat. Ce Dumnezeu, eu nu le-aș face nici un rău copiilor mei, le iubesc enorm, nu le-aș atinge cu un deget. Cum naiba v-a putut trece prin minte o asemenea aberație? De ce aș fi făcut așa ceva?

     — Poate vrei să rămâi doar tu cu Emma, îi scuipă Alice cuvintele. Nu m-ar mira să dispară și Angela, continuă să spună, râzând nervos. Așa, vei putea avea cu ea, un copil al tău și nu vei fi nevoit să crești copii altcuiva, concluzionează acesta, iar eu nu mai știu ce să cred.

     — Femeie, ești nebună? Ele sunt fiicele mele. Le iubesc enorm de mult. Nu le-aș face niciodată rău.

     — Dacă nu-i adevărat ceea ce spun, pot să aflu și eu unde ai fost azi?

    — La firmă și du...

    — Emma, îi aud vocea mamei de la intrare strigându-mă panicată. Ea nu trebuia să fie plecată?

      — Suntem aici, o anunț. Iar când intră pe ușă, rămân fără aer, mama este în aceeași situație ca și Alice, plină de sânge uscat pe față și fără fiica mea. Unde e Angela? Vocea îmi tremura, iar picioarele mi-au cedat, picând în genunchi. Te rog, spune-mi că e o glumă proastă și că nu a fost răpită, o implor plângând, iar aceasta se pune jos lângă mine și mă strânge la pieptul ei, plângând și ea.

     — Va fi bine scumpo, va fi bine, îmi șoptește printre suspine, mângâindu-mă.

     — Cum naiba va fi bine, răbufnesc, ridicându-mă brusc în picioare. Ambele mele fiice au fost răpite în același timp. Cum voi fi bine? Cine poate fi atât de diabolic încât să-mi facă așa ceva? În acest moment, toți sunteți suspecți, arăt spre fiecare-n parte. Nu pot rămâne în această casă, până nu aflu cine se află în spatele acestui incident. Toți sunteți suspecți, le spun plângând și mă grăbesc să ies din cameră.

      — Emma, mă prinde Alex de mână, având ochii în lacrimi. Se vede că suferă, dar nu pot avea încredere în el. Poate doar se preface. Nu pleca, mă imploră acesta. Vom rezolva împreună asta.

     — NU MĂ ATINGE, rostesc printre dinți. Tu ești principalul suspect. Nu voi sta lângă tine, atâta timp cât nu am încredere în persoana ta. Dacă se dovedește că nu ești vinovat, mă voi întoarce, dar dacă aflu contrariul, vei înfunda pușcăria. I te vei alătura lui Vlad. Fi sigur de asta, îmi trag mâna din strâmsoarea lui și ies pe ușă.