Inimi Rănite.

Capitolul 28

  Emma

        — Alexa, scumpo, nu e bau-bau, îi spun prințesei mele amuzată, mângâind-o ușor pe păr, pentru că o privea cu frică pe Alice, fiind pe punctul de-a plânge. De obicei, ea este foarte sociabilă și zâmbește tuturor, îi explic blondinei, care îmi privea fiica speriată, neștiind de ce a avut o asemenea reacție la vederea ei. Probabil simte că ești un pericol pentru ea. Niciodată nu a reacționat așa.

        — Ce pericol aș reprezenta eu pentru nepoata mea, fiica fratelui meu? Îi observ nervozitatea din glas, iar modul în care își freacă mâinile, îmi demonstrează că nu știe cum să întoarcă situație în favoarea ei. Prințesă, se întoarce cu un zâmbet larg spre fiica mea, eu sunt mătușica ta și-ți promit că vom fi cele mai bune prietene. Uite ce am pentru tine, îi oferă zâmbind o acadea, pe care Alexa o refuză.

      — Prințesă, o poți lua, o încurajează Alex, iar Alexa îl privește cu ochișorii ei mari, iar după trage repede acadeaua din mâna acesteia, având grijă să n-o atingă. Se pare că Alex are o influență foarte mare asupra fiicei noastre și-o poate convinge cu absolut orice.

        Ziua a trecut destul de repede în preajma fiicelor noastre, bucurându-ne de fiecare clipă în prezența lor. Îmi era dor de aceste clipe minunate și tot ce-mi doresc, este ca totul să revină la normal și să rămânem mereu împreună, să devenim o adevărată familie.

          Alice se pare că a avut ceva de rezolvat și-a trebuit să plece, dar din păcate, nu am putut s-o urmăresc. Chiar dacă știu că este ceva putred la mijloc, fiicele mele sunt mult mai importante. De aceea azi am preferat să-mi petrec ziua cu ele și cu soțul meu. Dar începând de mâine, voi avea grijă să văd ce pune la cale, minunata mea cumnată. Sper să și reușesc.

                            ***

            Au trecut deja trei luni de când am devenit o adevărată familie. Totul a intrat pe făgașul normal. Am urmărit-o pe Alice, așa cum mi-am propus, dar nu am observat nimic care să-mi atragă atenția. Se pare că muncește la un birou, iar în afară de acest lucru, n-am mai putut afla altceva. E ca și cum, această fată nu ar exista. Toți detectivii pe care i-am angajat, mi-au dat același date despre ea: numele Alice Dobrescu, vârsta 22 de ani și lucrează la un birou. Atât, nimic altceva.

       Pe zi ce trece, încep să cred că m-am înșelat în privința ei. Se pare că în acea zi a înțeles că m-a deranjat în acea dimineață și nu ne-a mai dat trezirea în nici un fel. De fapt, se oferea de fiecare dată să stea cu fetele, ca noi doi să ne petrecem mai mult timp împreună, să ne trăim viața de cuplu, ceea ce e de apreciat. Iar cu Alexa se înțelege din ce în ce mai bine, făcându-i toate poftele și iese zilnic cu ea în parc.

      Chiar mă bucur că lucrurile au intrat pe făgașul lor normal. Suntem o familie unită și fericită, ceea ce n-am crezut vreodată că voi avea. Că voi avea un bărbat minunat alături, niște minuni de copii care să-mi însenineze ziua, o mamă iubitoare care-mi este mereu alături și o cumnată care face tot posibilul să ne mulțumească că am lăsat-o să facă parte din această familie. Am o viață perfectăși n-aș schimbat-o pentru nimic în lume.

       — Scumpo, noi vom pleca, mă anunță mama ținându-mi îngerașul strâns în brațe. Se pare că vrea să-i facă o vizită cumnatei sale din Brașov, care este bolnavă și a decis să o ia și pe Angela cu ea. Eu sunt destul de ocupată cu munca, pentru că m-am reîntors la firmă, să-l ajut pe Alex să redreseze situația, iar Alice nu se descurcă cu cea mică. Așa că am decis ca Angela să meargă cu mama, iar Alexa să rămână în grija mătușii ei.

      — Să-i transmiți multă sănătate din partea mea. Sper să se însănătosească curând. Îi transmit gândurile mele și le pup pe amândouă de rămas bun.